Design cu farmec real prin perete fals

Gips-cartonul este recomandat de designeri celor care vor sa dea un aspect mai modern locuintei, fiind o solutie practica si pentru diminuarea umiditatii.Gips-cartonul a intrat pe piata romaneasca in 1994. De atunci vinzarile tot cresc de la an la an cam cu 25%. Chiar si asa sintem cu mult in urma multor state europene, ca sa nu mai vorbim despre SUA. „Gips-cartonul este un miez de ipsos marginit de doua fete laterale din carton special, de o calitate superioara“, spun specialistii de la Rigips Romania. „Gips-cartonul este folosit pentru crearea de pereti despartitori, pentru mascarea diverselor instalatii, precum si pentru confectionarea de tavane false“, ne-a spus Mihai Rogojanu, managerul companiei Comlar. Datorita continutului mare de macropori din miezul de ipsos, panourile rigips sint indicate mai ales pentru reglarea umiditatii din incaperi. „Materialele de constructie care au un continut ridicat de macropori pot acumula temporar umiditatea, pe care o cedeaza atunci cind aerul interioarelor se usuca. Aceste materiale au rolul de reglare a climatului interior“, ne-a spus Silviu Minciu, reprezentant vinzari la Rigips Romania. „Gips-cartonul cu o grosime mai mare, de pina la 12,5 milimetri, este recomandat la placarea peretilor din baie, la saune sau la bucatarii, in incaperile in care se face umezeala“, a precizat Mihai Rogojanu.

Gips-cartonul, scafa sau bar Potrivit designerilor de interior, gips-cartonul este foarte popular in prezent si poate fi folosit in nenumarate moduri. „Scafele din rigips sint la moda cu surse de lumina incorporate sau montate in spatele acestora, creindu-se astfel o lumina indirecta“, ne-a spus Irina Constantin, designer de interior al agentiei KnoxDesign. Toate amenajarile interioare care se fac, la care se apeleaza la sfatul unui designer, sint moderne si prevad crearea unui living. Pentru ca sufrageria sa devina living este necesara crearea unui spatiu de luat masa. „Spatiul de dining poate fi creat intr-un colt al incaperii, delimitat prin culoare sau prin diverse forme de gips-carton“, mai spune Irina Constantin. Potrivit specialistilor, este indicata disparitia zidului dintre spatiul unde se face mincarea si living. Locul ramas poate fi delimitat prin culoare sau prin amenajarea unui bar, care poate sa fie foarte bine construit din gips-carton. Rigipsul poate fi folosit si pentru confectionarea de mobilier. O biblioteca poate fi inlocuita cu succes de niste rafturi cit mai frumos amplasate pe un perete. La fel se pot construi lavite pe care sa se poata tine diverse obiecte, inclusiv imbracaminte. Tot pentru imbracaminte se poate face o incapere separata, un dressing, din gips-carton.

Faianta pe gips-carton „De structurile din ipsos placat cu carton pot fi prinse, cu mijloace adecvate, tot felul de obiecte in deplina siguranta. In functie de tip si de greutate sint puse la dispozitie cirlige si dibluri de diferite forme“, a adaugat Silviu Minciu. Spre exemplu, un perete despartitor poate foarte bine sa fie placat cu faianta. Pentru ca tehnica de lucru este uscata si nu necesita diverse amestecuri pe baza de apa, prin folosirea rigipsului se reduce durata de executie, in plus permitind imediata folosire a structurii. De asemenea, dezvoltatorii sustin ca gips-cartonul este un material ce poate fi folosit cu succes atit la izolarea termica a unei caldiri, cit si la izolarea fonica si, in plus, nu arde si creeaza confort. Rolul de bariera protectoare al panourilor de rigips este constituit in principal de miezul de ipsos. „Ipsosul contine circa 20% apa incorporata in cristale, ceea ce corespunde, in cazul unei grosimi a panoului de 5 milimetri, unei cantitati de apa de trei litri pe metru patrat. In caz de incendiu, aceasta apa actioneaza impotriva focului ca un fel de apa incorporata in constructie“, a amintit Silviu Minciu.

Vinzari in crestere Ca pret, gips-cartonul variaza intre 17,5 si 29,5 RON, placa. Placile de gips-carton, potrivit lui Mihai Rogojanu, sint livrate la dimensiuni de 3,12 metri patrati bucata. Ca greutate, in functie de grosime, o placa de rigips cintareste intre 8,2 si 12 kilograme pe metru patrat. In Romania, gips-cartonul nu este asa de popular ca in alte tari. „La noi in tara, rata de penetrare a tehnologiei este de circa 1,5 metri patrati de placa de gips-carton pe cap de locuitor“, a precizat Silviu Minciu.Aceasta face ca Romania sa se situeze mult sub cotele realizate in state ca Polonia, Cehia si Ungaria, unde se ajunge la doi metri patrati pe cap de locuitor, sau Franta, cu 3,4 metri patrati pe cap de locuitor.In SUA, acest material este foarte popular: s-a ajuns la o medie de 9,7 mp de placa de rigips/cap de locuitor. „Manopera pentru construirea de pereti despartitori este de 4,80 euro, la tavanele din rigips este intre 3,80 si 4,20 euro, iar placarea peretilor costa 3,50 euro, preturi fara TVA“, ne-a spus Ciprian Ana, manager Policons Group SRL.

Cum sa construiesti un perete Mai intii se stabileste amplasamentul peretelui, dupa aceea se traseaza acesta cu sfoara de marcare. Apoi se monteaza profilurile in care se va fixa peretele. Profilul se fixeaza cu holsuruburi, in pardoseala si in tavan. In functie de marime se traseaza linia de taiere, se taie cu cuterul si se rupe miezul placii. Apoi se fixeaza izolatorul termic, vata minerala, intre placile de gips si se trece la fixarea placii de gips prin prinderea ei in holsuruburi.

Despre masina de spalat…

Pentru a-si curata hainele, oamenii loveau hainele de pietre, le frecau cu nisip si le spalau la rau. Primele dovezi ale sapunului s-au gasit mult mai tarziu la Roma, la muntele Sapo. Prima masina de spalat a aparut in 1797, constand intr-o placa cu denivelari. Prima masina de spalat electrica, inventata de Alva J. Fisher a fost fabricata in 1908 de Hurley Machine Company din Chicago. In 1951 au inceput sa fie produse in Europa primele masini automatice de spalat, iar in 1978 s-a lansat prima gama de masini controlate de microcipuri.

Furtunul de alimentare cu apa. In timp, furtunul cu care a fost initial dotata masina de spalat se deterioreaza - va plesni si va avea scurgeri de apa. Este bine sa verificati din cand in cand futunul, pentru a vedea daca exista semne de slabire in unele locuri precum o mica “basica” din cauciuc -care probabil ca in viitor, acela va fi locul in care se va rupe. In cazul in care furtunul se rupe, prin el pot iesi mari cantitati de apa. Majoritatea fabricantilor de masini de spalat recomanda inlocuirea furtunelor de alimentare cu apa o data la 5 ani. Este bine sa montati un robinet inaintea furtunului, acesta sa fie inchis pe perioada de “repaos” a masinii, evitandu-se presiunea constanta a apei asupra furtunului.

Protectie anticalcar. Pe langa tratamentele chimice, folosite ca adaos la detergent (substantele anti-calcar) se pot folosi filtre magnetice anti-calcar concepute pentru masini de spalat vase, montandu-se pe furtunul de alimentare cu apa rece. De asemenea, mai exista si sisteme electronice care produc un camp magnetic variabil de inalta frecventa, impiedicand depunerea calcarului.

Pozitionare. Deoarece masina de spalat este foarte grea, daca nu este asezata perfect pe orizontala, va avea vibratii foarte mari in timpul programului de stoarcere, lucru care nu este bun pentru masina. Cel mai bine este sa folositi dispozitivele de la picoarele aparatului si sa le reglati la inaltimea corespunzatoare. De asemenea, asezati masina de spalat cat mai aproape de podea; cu cat este mai aproape de pamant, cu atat va avea mai putine vibratii.

Curatarea. Masina de spalat poate fi stearsa cu o carpa imbibata intr-un amestec de detergent si apa, in cazul in care suprafata este de otel vopsit.

Inlaturarea scamelor. In majoritatea masinilor de spalat se aduna scame sau alte obiecte uitate in haine; pentru a preveni functionarea proasta a aparatului, este bine sa scoateti si sa curatati din cand in cand filtrul de evacuare.

In scopul economisirii apei, inventatorii britanici au creat o masina de spalat rufe care foloseste doar o ceasca de apa pentru o incarcatura, lasand hainele aproape uscate, masina ce va fi comercializata incepand cu anul viitor.

Demolare perete

Atunci cand ai nevoie de mai mult spatiu in casa sau cand crezi ca locuinta ta ar arata mai bine dupa disparitia unui perete, inseamna ca a venit timpul sa te apuci de treaba.

Eu am avut aceasta problema cu o debara care a fost construita chiar in mijlocul apartamentului. Cei 2 peretii care imi stateau in cale erau din BCA iar pe exterior erau placati cu faianta, dimensiunile fiind de aproximativ 1.40 x 2.30 m fiecare perete.

Am avut nevoie de:

* Ciocan rotopercutor
* Ciocan
* Ochelari de protectie
* Masca impotriva prafului
* Multi, multi saci

Inainte de toate insa, pentru a darama un perete trebuie sa avem grija de mai multe aspecte foarte importante.

1. Autorizatii - exista mereu riscul ca cineva sa te reclame si dupa ce muncesti sa demolezi un perete sa ai surpriza ca inspectorii de la primarie, chemati de vreun vecin, sa te amendeze si sa te oblige sa il construiesti inapoi. Asa ca cel mai bine este sa respecti legea. Gasesti aici un intreg articol legat de autorizatiile si avizele de care ai nevoie.

2. Trebuie sa stii cu ce material ai de a face. Peretele cu care am lucrat eu era din BCA, iar faianta de pe exterior era prinsa cu un strat de ciment, gros de 2 cm, strat care il facea foarte rezistent la lovituri. Din acest motiv am avut nevoie de un ciocan rotopercutor. Pentru pereti mai subtiri ajunge si un ciocan mai mare.

3. Peretii de rezistenta nu se darama. Acestia sunt importanti pentru integritatea cladirii si rezistenta ei la cutremure asa ca e spre binele tau ca propietar sa iti pastrezi toti peretii de rezistenta la locul lor. In plus, acesti pereti sunt de regula foarte rezistenti (dupa cum le spune si denumirea) iar volumul de munca necesar pentru a demola bucati foarte mici este urias. Poti sa iti dai seama daca un perete este din rezistenta sau nu din planul cadastral al imobilului sau pur si simplu ciocanind in peretele respectiv.

Dupa ce te-ai asigurat ca ai toate aprobarile, dupa ce ai anuntat vecinii si te-ai convins ca peretele se poate darama, urmeaza sa te apuci de treaba.

Tentatia mea atunci cand am facut aceasta operatiune pentru prima data a fost sa iau cel mai mare ciocan pe care il pot gasi si sa lovesc peretele cu forta, incepand din mijloc si pana cade. Nu a functionat! Pentru a reusi in acest mod as fi avut nevoie de multa forta si de un perete subred, iar eu nu aveam nici pe una nici pe cealalta.

Desi peretele era din BCA, un material destul de putin rezistent la socuri, stratul de ciment care sustinea faianta nu a fost deloc impresionat de loviturile noastre de cican.

Asa ca a trebuit sa lucrez un pic mai intelilgent. Am inceput de sa „decupez” bucati mai mici de perete una cate una, incepand din locul unde peretele era mai subtire (in niciun caz din mijloc!). Faceam un contur in jurul lor cu ciocanul rotopercutor si apoi le dadeam deoparte cu grija.

Am trecut mai jos lucrurile pe care le-am invatat din aceasta experienta, in speranta ca le vor folosi si altora:

* Zgomot - demolarea presupune multa galagie. De aceea este recomandat sa discuti cu vecinii inainte, mai ales cu cei care stii ca tin foarte mult la linistea lor. In functie de zona in care se afla imobilul, uneori este mai bine ca lucrarea sa aiba loc in timpul zilelor lucratoare, cand sunt mai putini oameni acasa.
* Instaltii eletrice - prin pereti trec cabluri electrice si e nevoie de atentie pentru a evita accidentele. Am facut o scanteie uriasa si am ars toate sigurantele atunci cand am trecut cu bormasina prin firele de la o priza care nu se vedeau.
* Instalatii de apa, canal - tevile se pot sparge si provoca multe batai de cap
* Faianta se face tandari si sar cioburi periculoase. Se loveste peretele in partea unde nu este faianta sau se da jos faianta inainte de a sparge peretele. Chiar si asa vor fi unele cioburi care sar si pot strica obiectele din incapere, asa ca e bine ca obiectele sa fie pe cat posibil ferite sau mutate.
* Peretii sunt grei - Unele materiale par usoare atunci cand ciocanesti in ele sau cand le spargi, dar cand vine vorba sa le muti descoperi ca o placa destul de mica poate cantari mult. Din acest motiv este nevoie de cel putin doua persoane pentru demolare si de multa atentie pentru a evita accidentele.
* Praful - Cred ca este cea mai suparatoare parte a lucrarilor de demolare. Iti intra in ochi, in nas si se depune peste tot in incapere si mai ales pe cei care lucreaza. Se folosesc ochelari si masca de protectie si se acopera toate obiectele din camera cat mai bine.

Molozul care rezulta din lucrare este si el o problema. Pentru a scapa de el trebuie contactata o firma de salubritate care va prelua sacii contra unei taxe.

Mai exista si liberi profesionisti care te pot ajuta sa scapi de gunoaie ceva mai ieftin decat firmele specializate, dar uneori activitatea lor este la limita legii, deoare unii dintre ei mai arunca gunoiele in locuri publice pentru a nu plati taxele percepute de groapa de gunoi, expunandu-se unor amenzi destul de mari.

Pe total insa am fost multumit de lucrarea facuta. Am muncit doua persoane timp de aproximativ 5 ore, am inghitit o tona de praf si nu am mai auzit bine cam doua zile.

La sfarsit insa rezultatul a meritat si daca ar fi sa ma apuc din nou de ceva asemanator, nu as ezita.

Cum sa agati tablouri pe perete

Unde agatam tabloul pe perete? In general, tablourile se monteaza astfel incat centrul acestuia sa fie la 1.70 m de la pardoseala. Este de preferat ca atunci cand privesti un tablou sa nu cobori sau ridici fortat privirea. ( nu trebuie sa intinzi gatul ca sa privesti o pictura.)

Trebuie luat ca reper tavanul ca sa asezam corect tabloul, departandu-ne la o anumita distanta de el, astfel incat sa putem determina din privire daca este sau nu drept. Este indicat sa folosestim mai degraba doua carlige in loc de unul, pentru a-i impiedica balansul.

In general trebuie sa evitam sa agatam un tablou minuscul intr-un spatiu generos. In dormitor, merg foarte bine culorile pastel, pentru camera de zi sunt indicate culori inchise, mai ales daca este vorba de lucrari valoroase. Imagini grafice sau fotografii sunt recomandate pentru peretii holului. Daca ai scara interioara, un tablou supradimensionat va avea un bun impact.

In vederea realizarii unui ansamblu de tablouri ar trebui sa asezam lucrarea cea mai mare ca dimensiune in centru. Celelalte vin in jurul ei, preferabil in perechi. Simetria este esentiala. Pentru seturi de desene grafice, folositi acelasi tip de rama.

Lumina ne permite sa ne dam seama de culori si de profunzimea imaginilor. Daca nu poti sa luminezi tablourile de sus, cum se intampla in galeriile de arta, foloseste o lampa pe un birou alaturat, careia sa-i intorci becul spre tablouri. Lumina trebuie sa cada dintr-o parte, nu de sub tablouri, pentru a nu crea umbre.


Tablourile pot fi curatate de praf cu o pana mare sau cu o o veche perie de barbierit. Pentru a le reda stralucirea, opteaza pentru alcool menajer.

Solutie practica de desfundat tevile

-a infundat conducta principala de la scurgere.

Primul care are probleme intr-o astfel de situatie este locatarul de la parter, de pe coloana respectiva. Lichidul se aduna in teava infundata pana cand incepe sa iasa prin scurgerea de la chiuveta. Insa ceea ce ajunge in chiuveta nu este doar apa, deoarece mai cuprinde si toate deseurile de la vecinii de deasupra. Daca problema nu se rezolva iar locatarul de la parter decide sa isi acopere scurgerea, problema se transfera la vecinul de la etajul 1, si tot asa pana cineva ia masuri.

O astfel de situatie poate aparea numai in urma unui blocaj de pe conducta principala, problema care tine de toti vecinii de pe acea coloana, insa este resimtita mai puternic numai de cei de la etajele inferioare, care se vad nevoiti sa suporte un miros dezgustator pana la rezolvarea situatiei. Rezolvare care va dura destul de mult timp, deoarece reparatiile la conductele comune pentru mai multi locatari, revin administratiei. Deci trebuie semnalata problema, sa se ia decizia efectuarii de reparatii, ulterioar administratorul sa aduca un instalator pe care sa il si plateasca.

Asadar, cei care au ghinionul sa treaca printr-o astfel de situatie au doua posibilitati: asteapta sa rezolve administratia sau iau problema in mana si o rezolva singuri.

Ce trebuie facut

Un instalator va incerca mai intai cu un sarpe de otel. Este o tija ceva mai groasa si flexibila, care este introdusa pe teava si rotita de capatul ramas afara. Varful ascutit reuseste de cele mai multe ori sa desfunde tevile, singura conditie fiind sa ajunga pana acolo. Daca „sarpele” nu ajunge - ceea ce se intampla atunci cand locul unde s-a produs blocajul este undeva la subsolul blocului - se poate apela la o solutie simpla si ingenioasa.

Mai intai trebuie gasit locul cu problema. Acest lucru se face ciocanind in tevi, zonele unde teava este plina cu lichid vor suna mai infundat decat zonele goale. Dupa ce este descoperit locul unde este problema, se face o gaura mica in teava folosind un burghiu. Prin acea gaura se introduce o tija cu care se desfunda, dupa care se astupa inapoi gaura.

Este o solutie practica, ieftina care necesita doar un pic de indemanare si disponibilitatea de a te murdari. Are insa avantajul de a nu mai necesita consultari si discutii interminabile cu vecinii si asociatia de locatari.

Bineinteles ca cel mai bine ar fi ca toate blocurile sa aiba instalatii de scurgere noi si tevi de calitate care sa nu se infunde usor. Si ar mai fi frumos daca locatarii din bloc ar fi atenti la ce arunca in canalizare, deoarece gunoaiele de dimensiuni mari sau substantele vascoase pecum uleiul sau grasimile pot crea astfel de blocaje.

Insa pana vom ajunge sa locuim cu totii in blocuri cu instalatii noi si locatari civilizati este foarte util sa stim sa facem o mica improvizatie in caz de nevoie.

Tabloul electric

Un rol esential in orice instalatie electrica il are tabloul electric. Situat de regula aproape de intrarea in locuinta, langa contorul electric, acest aparat protejeaza circuitul electric prin intermediul sigurantelor sau intrerupatoarelor pe care le contine. In cazul in care se produce un scurt-circuit in retea, se intrerupe automat furnizarea energiei electrice de la tablou, astfel incat ceilalti consumatori din imobil sa fie protejati de fluctuatiile de curent electric.

Exista doua tipuri de tablouri, unele mai noi cu intrerupatoare automate si altele de tip vechi cu sigurante electrice fuzibile.

Intrerupatoarele automate care se pot monta intr-un tablou electric pot fi: intreruptoare automate monopolare, intrerupatoare automate bipolare, intrerupatoare automate tripolare, intrerupatoare automate diferentiale, intreupatoare automate cu declanșator de tensiune minimă si altele. De asemenea, intr-un tablou electric, se pot monta sonerii, intreruptoare de scara, intreruptoare cu temporizare, contoare si alte module.

Tablourile mai vechi, functioneaza pe baza unor sigurante, care sunt gandite in asa fel incat sa se arda mai repede decat orice alt consumator din casa, in cazul unui scurt-circuit, iar apoi sa fie inlocuite.

Exista persoane care fac improvizatii folosind bucati de sarma sau alti conductori electrici, pentru a nu mai cumpara o siguranta noua, insa aceasta este o idee neinspirata. Acea siguranta in valoare de 2.5 RON are rolul de a proteja aparatura electrica din casa (televizor, frigider, masina de spalat etc.) de variatiile de tensiune care pot aparea. Este mult mai avantajos sa se arda o siguranta ieftina care poate fi usor inlocuita, decat un frigider sau un televizor. In cazul tablourilor electrice mai noi nici macar nu trebuie schimbata siguranta, fiind suficienta apasarea unui buton pentru a remedia pana de curent provocata de un scurt-circuit

Foarte important: Un tablou electric vechi, care face scantei cand se umbla la el, reprezinta un pericol pentru toate persoanele din imobil. Schimbarea cu unul nou costa intre 100 si 500 RON, pentru un tablou electric simplu de apartament cu 2 sau 4 intrerupatoare, insa aduce avantajul de a-ti sti aparatura electrica din imobil protejata de fluctuatiile de tensiune.

Operatia de schimbare a tabloului nu este foarte dificila, dar se recomanda sa fie facuta de un electrician autorizat, deoarece lucrul cu curent electric este periculos.

Atentie: In cazul in care te-ai hotarat sa schimbi singur sau sa repari un tablou electric trebuie avut grija sa nu atingi niciun cablu electric inainte de a fi sigur ca nu este conectat la curent. Pentru asta se scoate siguranta apartamentului de la tabloul de pe scara si se verifica fiecare cablu electric in parte cu un creion de tensiune (mai este cunoscut ca lampa de control / creion de faza )

Cum montam peretii de gips carton

Materiale necesare:

1. Placi de gips carton 2. Glet pentru finisare 3. Profile metalice 4. Suruburi autoforante pentru gips carton 5. Vata minerala de sticla 6. Banda adeziva din fibra de sticla.






Unelte necesare:

1. Nivela cu bula de aer 2. Surubelnita sau masina de gaurit electrica 3. Ruleta 4. Drisca si spaclu 5. Banda abraziva 6. Foarfeca de taiat tabla




Beneficiile folosirii peretilor din placi de gips carton:
- montare rapida, costuri scazute, efi cienta izolatiei termice si fonice.
- usor de folosit in realizarea de pereti despartitori si pentru dublarea peretilor la interior.

Izolare fonica
Placile de gips carton si vata minerala dintre cele doua fete, formeaza un spatiu care in termeni de specialitate este denumit “masa-resort-masa”, eficient in special pentru izolarea fonica.

Izolare fonica

Izolare termica
Grosimea stratului de vata minerala folosita, determina eficienta izolatiei termice. Este important sa alegeti un model de vata minerala care are o fata acoperita de o folie antivapori. Asezati aceasta parte spre interiorul camerei, spre fata cea mai calda. Rolul acestei folii este sa formeze o bariera pentru vaporii de apa existenti in aer astfel incat acestia sa patrunda in materialul izolator si nici in perete. Acest lucru este important deoarece materialul izolator umed devine conductor si nu mai are aceeasi eficienta.

Izolare termica



Montarea placilor de gips carton

1. Fixarea cadrului metalic
Fixati profi lele metalice pe laturile peretelui care doriti sa il dublati cu rigips.



2. Trasarea verticalelor
Insemnati in partea de jos a cadrului, la fiecare 60 cm, locul in care se vor fixa profilele verticale. Placa de gips carton, avand 120 cm latime, va avea astfel sine verticale la imbinarea dintre doua placi si pe mijlocul fiecareia.



3. Taierea profilelor verticale
Masurati distanta dintre profilul montat pe podea si cel montat pe plafon. Taiati apoi profilele verticale la dimensiunea corecta. Folositi o foarfeca de taiat tabla.



4. Montarea profilelor verticale
Asezati profilele verticale in interiorul profilelor orizontale ale cadrului. Plasati-le in dreptul semnelor trasate anterior pe sina de pe podea si apoi, folosind o nivela cu bula de aer, corectati verticalitatea. Profilul se fixeaza in partea de jos si apoi in partea de sus.



5. Izolarea cu vata minerala de sticla
Taiati fasiile de vata minerala la dimensiunea exitenta intre doua profile metalice verticale. Nu uitati sa lasati la vedere firele instalatiei electrice sau sa trageti unele noi daca este necesar.



6. Montarea placilor de gips carton
Placile se vor fixa in profilele metalice. Observati ca placile de gips carton au semne in zona de mijloc pentru a le putea fixa in profilul vertical montat in dreptul mijlocului placii (60 cm). Nu uitati sa decupati locurile unde aveti prize sau intrerupatoare.



7. Rigidizarea imbinarilor
Folosind o banda adeziva din fibra de sticla, acoperiti imbinarile dintre doua placi. Presati bine cu degetele pentru a va asigura ca banda a aderat corect la suprafata placilor de gips carton.



8. Finisarea peretelui
Chituiti imbinarile placilor, folosind o drisca sau un spaclu. Dupa uscare, finisati cu o banda abraziva. La final montati plintele si cornisele.

Cum montam polistirenul pentru fatade

Materiale necesare:

1. Polistiren expandat 2. Adeziv si masa spaclu 3. Profile de colt 4. Plasa armare 5. Dibluri polistiren 6. Amorsa






Unelte necesare:

1. Bidinea 2. Ciocan 3. Bormasina 4. Drisca zimtata si spaclu 5. Cutter 6. Nivela cu bula de aer 7. Drisca cu burete




Necesitatea izolarii peretilor exteriori:
Scopul izolatiei termice este realizarea confortului termic prin minimizarea consumului de energie necesar pentru racire/incalzire.
Orice casa pierde energie prin elementele prezentate in schema alaturata de mai jos:

Izolare fonica
1. Acoperis 30%
2. Ziduri 16%
3. Podea 16%
4. Cai de aerisire 3%
5. Improspatarea aerului 20%

Pentru a avea succes in reducerea consumului de energie pentru incalzire sau racire, este esential ca zidurile exterioare sa corespunda unor standarde de izolatie termica.

Izolare fonica

Izolare termica
Izolarea prin exterior este extrem de eficienta, deoarece elimina pe cat posibil intreruperile de izolatie. De asemenea limiteaza transferurile termice intre interior si exterior si astfel contribuie la confortul locuintei, indeosebi iarna si vara.
O cladire cu o buna izolatie termica are un consum energetic mic si contribuie indirect la protejarea mediului, prin reducerea emisiunilor de gaze cu efect de sera.



Etape in montarea polistirenului

1. Pregatirea suprafetei
Peretele trebuie bine curatat de praf si apoi spalat cu jet de apa sub presiune. Lasati apoi sa se usuce perfect. Peretii foarte absorbanti (ex. BCA) trebuie tratati in prealabil cu grund pentru ca mortarul care fixeaza placile sa nu se usuce prea repede.



2. Aplicarea mortarului pe placi
Preparati intr-un recipient mortarul, respectand cantitatile pentru amestec. Aplicati mortarul in jurul placii sub forma unei benzi cu o latime de 3-4 cm. In centru, asezati cateva gramajoare cu un diamentru de prox. 8 cm. In urma presarii trebuie ca mortarul sa ocupe 40% din suprafata placii.



3. Pozitionarea placilor pe perete
Aplicati placile una langa alta incepand de la baza peretelui, de la un colt, mergand pana la partea superioara a peretelui mentinand o linie dreapta. Miscati placa aplicata pana ajunge sa se fixeze bine langa celelalte placi.



4. Fixarea placilor in dibluri
Placile de polistiren se fixeaza cu dibluri atunci cand peretii sunt denivelati iar placile nu pot adera perfect la suprafata acestora. Aveti grija sa nu iasa in afara placilor de polistiren capetele diblurilor. Se infig bine in perete folosind un ciocan. Dibluirea se face cu cel putin 6 dibluri pe mp.



5. Aplicarea mortarului de fixare
Dupa intarirea mortarului cu care s-au fixat placile trebuie aplicat stratul protector cu plasa de armare. Pentru aceasta se aplica un strat de mortar pe o suprafata de aproximativ 1 m in partea superioara a peretelui de care se va prinde plasa care mai apoi se va derula pana jos la soclu.



6. Prinderea plasei de armare
Plasa de armare se acopera cu un strat de mortar incepand din centrul plasei si apoi spre margini. Acest strat protector trebuie sa acopere plasa in intregime. Grosimea stratului trebuie sa fie de aproximativ 3-5 mm.



7. Montarea coltarelor cu plasa
Colturile cladirii fiind predispuse lovirii, trebuie sa montam coltare metalice pe o inaltime de 2 m de la sol. Astfel colturile cladirii vor fi protejate de actiunile mecanice.



8. Netezirea suprafetei
Suprafata stratului protector se poate netezi inainte sa se usuce. Folositi o drisca cu burete sau o bucata de polistiren. Indepartati astfel toate imperfectiunile ramase dupa aplicarea stratului protector. Dupa uscare suprafata este gata de aplicarea vopselei decorative.

Cum prevenim si inlaturam umiditatea

Sursele de umezeala:
Infiltrarea apei de ploaie:
- fatadele expuse la ploi puternice vor fi afectate de pete umede daca nu sunt protejate de un strat etans. Apa se poate infiltra printr-un horn defectuos, printr-o tigla spartam, printr-o fisura sau poate proveni de la un burlan degradat sau de la racorduri de canalizare uzate.

Infiltrari capilare:
- umiditatea provenita din sol poate urca in zidarie prin capilaritate, asemenea apei intr-un burete, putand afecta in primul rand fundatia. Infiltrarea capilara poate fi provocata de panza freatica, solul argilos, scurgerile de canalizare sau de acumularea apelor de ploaie la baza fundatiei.

Condensul:
- condensul este provocat de contactul dintre o suprafata rece (de obicei peretii prost izolati) si aerul supraincarcat cu abur. In mare parte, este provocat de insuficienta incalzire si ventilatie.


Prevenirea aparitiei umiditatii:
Prevenirea infiltrarii, stagnarii sau scurgerii apei:
- Construirea unor pante pentru directionarea apei;
- Montarea de socluri;
- Pozitionarea chiuvetelor si a cazilor la o distanta corecta de perete.

Etansare:
- Tevile de canalizare se pot etansa cu manson de spuma;
- Instalarea corecta a racordurilor si masticurilor de etansare la aparatele sanitare sau menajere (sa nu prezinte nici o discontinuitate);
- Protejarea imbinarilor dintre cada si pardoseala folosind mastic siliconic fungicid;
- Refacerea rapida a imbinarilor degradate dintre placile de pardoseala.

Limitarea condensului prin ventilatie, izolare si incalzire corespunzatoare:
- Montarea de grile de aerisire;
- Instalarea de sisteme mecanice de ventilatie;
- completarea cu guri de aerisire si suflante hidroreglabile;
- Izolare termica cat mai buna;
- Incalzirea corecta a spatiilor.


Cum verificam daca umiditatea este cauzata de condens:
Fixati pe perete cu ajutorul unei benzi adezive, o folie de aluminiu.
Daca dupa o zi pe fata exterioara a aparut umezeala, atunci
condensul provine din interior; daca nu, atunci inseamna ca
umezeala are o sursa exterioara.

Materiale necesare:

1. Hipoclorit 2. Grunt 3. Vopsea anti-mucegai






Unelte necesare:

1. Spaclu 2. Bidinea 3. Pensula 4. Manusi 5. Rola 6. Perie de sarma 7. Banda abraziva






Trarea unui perete interior

1. Indepartarea partilor distruse

Folositi un spaclu cu lama metalica pentru a indeparta partile deteriorate.



Razuiti apoi cu o perie de sarma pentru a indeparta bine toate resturile. Se poate finisa cu banda adeziva.



Petele de mucegai se spala cu solutie de hipoclorit pana dispar de tot. Dupa curatare se recomanda pulverizarea solutiei pentru o mai buna impregnare in zid.



2. Tratarea suprafetei

Aplicati pe intreaga suprafata a peretelui afectat un strat de grund folosind o rola, o bidinea sau o pensula pentru locurile dificile.



3. Finisare

Dupa uscarea suprafetei tratate, aceasta se finiseaza cu glet sau chit (recomandam ajutorul unui specialist pentru realizarea acestor finisaje).



4. Vopsirea

Aplicati doua straturi de vopsea cu proprietati anti-mucegai, aceasta avand si rolul de a preveni aparitia mucegaiului.



Ventilatia casei

Ventilatia statica

- Amplasati grile de aerisire in fiecare camera (intr-un apartament mic sau garsoniera)
- Ganditi-va la un plan de ventilatie
- Camerele de intrare sunt incaperile uscate: dormitoare, sufragerie, camere de zi
- Camerele de iesire sunt cele mai umede: baie, WC de serviciu, bucatarie.
Grilele de intrare se plaseaza in partile de sus ale ferestrelor, iar cele de iesire sunt situate in plafon, cu un debuseu in acoperis. Transferul de aer de la o camera la alta se realizeaza prin decuparea a minim 1,5 cm din partea inferioara a usii.



Ventilatia mecanica

- Extragerea aerului se face cu un ventilator electric. Astfel se creeaza o presiune mai scazuta in interiorul locuintei, usurand astfel patrunderea aerului prin grilele de aerisire ce se monteaza in camerele uscate.

- Trebuie sa se realizeze o reglare a debitului de aer dintre aeratoare (gurile de intrare) si gurile de extragere plasate in camerele umede (baie, bucatarie).

- Este important sa nu omiteti nici o incapere pentru montarea dispozitivelor de intrare sau iesire a aerului, astfel veti putea controla si regla mai usor debitele de intrare si de iesire.

- Intretinerea retelei ce realizeaza ventilatia se rezuma la o curatare de praf anuala.

Izolarea peretilor

Izolare pentru interior

- Panouri din polistiren expandat, spuma poliuretanica sau din fibre metalice.
Se aplica direct pe zid daca este curat si drept sau pe suporti fixati pe perete.

- Panouri compozite din polistiren, poliuretan sau vata minerala.
Se fixeaza pe zid cu mortar sau prinse in suruburi pe suporti.
materiale.gif materiale.gif
Vata de sticla cu folie de aluminiu Polistiren extrudat



Izolare pentru exterior

- Invelisul exterior este format din: strat izolator si imbracaminte exterioara de protectie.
- aplicati stratul izolator continuu, fara a lasa spatii goale.
- folositi plase de armare inainte de a aplica stratul exterior de protectie.

Cum aplicam vopseaua decorativa

Materiale necesare:

1. Living Style Atelier 2. Living Style Effect 3. Grund


Unelte necesare:

1. Perie de finisaj 2. Pensula 3. Trafalet


Verificarea stratului suport:
Stratul suport este suprafata pe care urmeaza sa se aplice un produs de finisaj final. Trebuie determinate proprietatile acestuia pentru alegerea corecta a grundului si a stratului de finisaj (ex. vopseaua):
• gradul de aderenţa, absorbtie, umiditate, murdarie
• starea culorii anterioare
• gradul de patare cu saruri (in cazul cladirilor vechi)
• starea de coroziune
• prezenta algelor, muschilor, ciupercilor, igrasiei
Trebuie verificat gradul de absorbtie al stratului suport - daca
este necesar, stratul suport se grunduieste.

Pregatirea stratului suport:
• curatare
• indepartarea straturilor vechi neaderente
• slefuire
• grunduire
• uscare si reparare fisuri

Izolare fonica

Tipuri de vopsea decorativa:
• vopsea colorata ready-mix
• vopsea colorata pe masina de nuantat
• pigmenti de nuantare
• vopsea sidefata - vopsea de efect cu pigmenti speciali transparenti ce au proprietatea de a reflecta lumina, obtinand un aspect stralucitor al filmului de vopsea
• stucco veneziano
STUCCO VENEZIANO este un material mineral rezistent la umezeala si uzura alcalina ce poate fi folosit cu succes in baie si bucatarie, inlocuind faianta. Peretii vor capata un aspect lucios, marmorat, dar perfect respirabil. Materialul are proprietati antimucegai si antibacteriologic.


Aplicarea vopselei cu particule stralucitoare pigmentate

Am ales pentru demonstratie, vopseaua Living Style Accent.

Etape:

1. Stratul de grund
Pentru a evita o uscare cu pete a vopselei se aplica un strat de grund care va uniformiza gradul de absorbtie al peretelui fie ca este nou sau are deja o vopsea veche pe el.



2. Aplicarea suportului alb
Suprafata trebuie sa fi e proaspat vopsita cu vopsea alba. Pentru suprafetele vopsite in culori contrastante este necesara aplicarea unui strat de grund alb.



3. Aplicarea vopselei Accent
Se aplica vopseaua Accent cu pensula folosind miscari in forma de X. Este suficienta aplicarea unui singur strat.



4. Netezirea suprafetei
Pentru a accentua culoarea pigmentului se periaza suprafata vopsita folosind o perie. In functie de viteza de absorbtie a stratului suport aveti la dispozitie aproximativ 5 min pentru modelare cu peria. Dupa acest interval incepe uscarea.




Aplicarea vopselei cu particule colorate si pigmenti de stralucire cu efect perlat

Am ales pentru demonstratie, vopseaua Living Style Atelier Effect.

Etape:

1. Aplicarea culorii de baza
Suprafata va fi vopsita in prealabil cu Living Style Atelier Color. La o temperatura de 20 grade Celsius timpul de uscare pentru Atelier Color este de 4-6 ore.



2. Aplicarea finisajului Atelier Effect
Living Style Atelier Effect se aplica cu pensula intr-un strat foarte subtire folosind miscari in forma de X. Se aplica peste suprafata uscata, vopsita cu Atelier Color.



3. Netezirea suprafetei
Imediat dupa aplicarea finisajului puteti folosi o perie pentru a netezi dungile foarte evidente. Veti obtine o suprafata cu un mare efect vizual.

Cum plantam si ingrijim pomii fructiferi

Materiale necesare:

1. Pom altoit sau arbust fructifer 2. Gunoi de grajd 3. Ingrasamant 4. Par de sustinere / tutore
Fungicid / insecticid


Unelte necesare:

1. Casma 2. Foarfeca de gradina 3. Cizme de cauciuc 4. Galeata


Perioada de plantare:
1. Primavara - cat mai repede
2. Toamna - cu doua saptamani inainte de ingheturile puternice
3. Iarna - cand solul se dezgheata si temperatura aerului este pozitiva

Conditiile optime pentru prindere si crestere::
- La baza gropii se aseaza gunoiul de grajd bine fermentat sau ingrasamintele chimice;
- Radacinile trebuie fasonate si mocirlite inainte de plantare;
- In dreptul radacinilor se va aseza solul cel mai fertil;
- Gropile din zonele carbonifere si carierele de piatra vor fi umplute cu pamant fertil din aratura;
- In gropile sapate pe terenuri nedesfundate, pamantul din fundul gropii se mobilizeaza si ramane pe loc.

Indicatii dupa plantare:
- Pomii se uda saptamanal cu 1-2 galeti de apa;
- Pentru udare se desfac musuroaiele, se uda, dupa care acestea se refac;
- Fiecare pom fructifer va fi taiat in functie de indicatiile stabilite, pentru fiecare specie in parte;
- In timpul verii solul din vecinatatea pomului se mulceste cu paie, pleava, frunze, rumegus;
- Dupa plantarea de toamna pomii trebuie protejati impotriva iepurilor. Aceasta se realizeaza cu ajutorul cocenilor, stufului, sau prin bandajarea trunchiului cu fasii de sac sau folie de polietilena.

1. Saparea gropilor
Dupa curatarea terenului de pietre, radacini si defrisarea vegetatiei lemnoase, se sapa gropile. Pentru arbustii fructiferi, dimensiunile gropilor sunt de 30/30/30 cm iar pentru pomi de 50/50/50 cm.



2. Fasonarea radacinilor
Aceasta operatiune consta in eliminarea portiunilor ranite, mucegaite, uscate si reinnoirea taieturilor. Radacinile fibroase se taie scurt, cele groase se lasa cat mai lungi. Scurtarea radacinilor se va face astfel incat sectiunile sa fie orientate spre fundul gropii.



3. Mocirlirea
Se realizeaza intr-o galeata, o mocirla de consistenta unei paste semifluide, pregatita cu balega proaspata, pamant galben in parti egale si apa. Amestecul respectiv poate fi completat cu substante fungicide sau insecticide pentru protejarea radacinilor dupa plantare.



Se scufunda repetat radacinile pomilor in acest amestec. Mocirlirea este obligatorie la toate plantele fie ca sunt plantate primavara sau toamna. Pomii se planteaza imediat dupa mocirlire. Amestecul asigura o buna cicatrizare a ranilor si stimuleaza formarea de noi radacini.



4. Plantarea propriu-zisa
Pe fundul gropii se vor aseza gunoiul de grajd bine fermentat si ingrasamintele chimice. Caldura degajata de catre gunoiul de grajd va stimula vindecarea ranilor si cresterea radacinilor. Peste ingrasaminte se aseaza pamant reavan provenit din partea superioara a gropii.



Pomii se planteaza cu punctul de altoire situat cu 3-4 cm mai sus decat nivelul solului, astfel incat, dupa plantare, acesta sa coboare la nivelul solului. Se aseaza radacinile rasfirate pe stratul de pamant reavan si se trage pamant maruntit in groapa. Pomul se misca usor pe verticala pentru a usura patrunderea pamantului printre radacini.



Cand doua treimi din groapa s-a umplut, se face tasarea pamantului, calcand de la exterior spre centrul gropii, pe lungimea radacinii. Aceasta operatiune asigura un contact mai bun al radacinilor cu solul si previne ruperea celor mai fragile.



Dupa tasarea pamantului se poate face udarea cu 20-30 l apa / groapa. La plantarea de primavara udarea este obligatorie.



Dupa ce apa s-a infiltrat, se umple groapa cu pamantul provenit din a doua gramada (de pe fundul gropii). Toamna, dupa umplerea gropii, in jurul pomului se face un musuroi de 30 - 40 cm pentru a proteja radacinile impotriva gerului.



Primavara se realizeaza o copca pentru a favoriza acumularea apei. Tot acum, se recomanda mulcirea zonei din jurul pomului pe o raza de 1 m, pentru a conserva apa din sol si a proteja radacinile impotriva incalzirii excesive a solului in timpul verii. Mulcirea se poate face cu: paie, fan de proasta calitate, rumegus, gunoi de grajd paios, etc.



5. Legarea provizorie la tutore
Aceasta operatiune este indicata pentru a favoriza o crestere corecta, pe verticala, a pomului proaspat plantat.



Pomii se scurteaza primavara, aceasta operatie urmand sa fie executata cu ocazia taierilor de proiectare a coroanei. In mod obisnuit, vergile se scurteaza la 60-80 cm, iar pomii cu ramuri anticipate la aproximativ 100-120 cm, pastrandu-se acele ramuri care vor fi folosite la formarea primelor elemente ale coroanei.

Cum montam caramida de sticla

Materiale necesare:

1. Caramida de sticla 2. Distantieri 3. Chit de rosturi 4. Mortar


Unelte necesare:

1. Drisca plastic 2. Bormasina 3. Burete 4. Tija tip malaxor 5. Recipient plastic 6. Nivela cu bula de aer 7. Ruleta 8. Mistrie


Avantajele caramizilor de sticla
dotCaramizile de sticla au proprietati foarte bune de transmisie a luminii.
dotAcestea se pot folosi pentru a construi ferestre fixe, pereti drepti sau cu diverse raze de curbura.
dotCaramizile de sticla detin bune proprietati termice datorate golului din caramida umplut cu aer la o presiune mica.
dotConstructiile realizate din caramida de sticla confera un inalt grad de siguranta datorita sistemului de armaturi folosite.
dotAspect estetic special al peretilor este usor realizabil multumita gamei foarte mari de culori si modele.
dotPeretii din caramida de sticla au o rezistenta foarte buna la foc.

Tipuri de caramizi de sticla:
dotclare - cu gradul cel mai mare de transfer de lumina.
dotcolorate in masa - sticla este colorata inainte de a fi formata caramida.
dotcolorate prin injectare - se obtin din caramizi clare in interiorul carora se injecteaza colorantul care adera de marginile interioare ale caramizii. Acest tip de caramida nu este recomandat la exterior pentru ca exista riscul sa se decoloreze in timp.



Dimensiunile unei caramizi de sticla:
Avand in vedere ca dimensiunea rosturilor dintre caramizile de sticla este de 1cm atunci este important sa stiti ca spatiul in care doriti sa construiti zidul trebuie sa aiba laturile de o dimensiune multiplu de 20cm.



Montarea unui perete din caramida de sticla
Masurati spatiul in care doriti sa construiti zidul pentru a va asigura ca este multiplu de 20cm, altfel nu se vor potrivi caramizile. Se recomanda inaltarea pragului, respectiv zidirea pe verticala (cu BCA) pentru a ajunge la dimensiunile optime. Verificati de asemenea si planeitatea suprafetei pe care veti pozitiona caramizile.




Dupa ce aveti spatiul la dimensiunile corecte, puteti calcula necesarul de caramizi si distantieri.
Intr-o galeata amestecati mortarul cu apa. Va trebui sa obtineti un material de consistenta medie. Un sac = 40 de caramizi (zid cu rost de 1cm)




Pentru a va usura munca, puteti folosi 2 sipci din lemn pentru a pozitiona mortarul pentru primul rand. Folositi un dreptar pentru a intinde uniform mortarul si pentru a verifica planeitatea. Distanta dintre sipci trebuie sa fie de 8 cm, atat cat este si grosimea unei caramizi de sticla.



Incepeti sa asezati caramizile pornind dintr-un colt. Pozitionati distantierii intre fiecare 2 caramizi, astfel veti fi siguri ca se vor aseza corect. Dupa ce ati terminat de asezat caramizile pe primul rand, verificati cu o nivela planeitatea intregului rand. Daca porniti gresit va fi greu sa mai indreptati la urmatoarele randuri.




Distantierii pentru caramizi de sticla se pozitioneaza ca in imaginea de mai jos. Veti avea astfel rostul liber pentru a putea umple cu mortar si rosturile verticale.



Continuati cu asezarea celorlalte caramizi si distantieri. Insistati in zona rosturilor verticale pentru a intra bine mortarul. Pentru pereti mai mari de 1m² se folosesc armaturi Ø6. Acestea se aseaza pe traversa orizontala a distantierului dintr-un capat in celalalt al peretelui.



Mortarul in exces dintre rosturi se indeparteaza cu o bucata de lemn inainte de a se intari. Folosind nivela cu bula de aer verificati la cateva randuri verticalitatea constructiei. Acest lucru este important mai ales cand caramizile formeaza un zid deschis la partea superioara.



Pentru zidurile mai mari este recomandat sa opriti zidirea dupa ce ati ridicat cateva randuri pentru un interval de cateva ore. Astfel adezivul va avea timp sa se intareasca putin si nu veti risca sa se deformeze peretele. Pentru spaţiul ramas intre ultimul rand si tavan puteti folosi mortar sau spuma poliuretanica.



Dupa ce mortarul s-a intarit complet (aprox 24h) puteti trece la etapa de finisare. Indepartati aripioarele exterioare ale distantierelor, cu spaclul sau mistria, avand grija sa nu zgariati caramizile de sticla.



Apoi puteti trece la rostuirea peretelui. Amestecati cu apa chitul de rosturi ales. Puteti folosi si un amestec de mortar de ciment (ciment normal sau ciment alb) cu nisip fin sau praf de marmura, iar pentru rosturi colorate adaugati oxizi de culoare.




Aplicati chitul peste rosturile peretelui folosind o drisca cu burete sau un spaclu.

Dupa ce chitul s-a intarit folositi un burete ud pentru a sterge excesul de chit de pe suprafata caramizilor.

Mobilier de grădină

Asamblarea unui scaun din lemn
Putem aduce un plus de culoare grădinilor noastre folosind scaune de grădină de diferite tipuri. Vă vom arăta în continuare cum să asamblaţi piesele unui scaun de grădină de lemn.
1.
Puneţi şuruburile de lemn la locurile lor: Să începem cu formarea spătarului scaunului, punând şuruburile de lemn în găurile corespunzătoare.
2.
Formarea spătarului scaunului: Să punem acum şuruburile montate anterior pe partea care va forma spătarul scaunului. Punem apoi celelalte şuruburi în părţile opuse găurilor.
3.
Înşurubarea cu cheia allen: Să înşurubăm acum toate piesele asamblate, cu ajutorul cheii allen.
4.
Fixarea pieselor de colţ: Pentru a construi un scaun solid, trebuie să folosim burghiul pentru a înşuruba piesele de colţ pe scaun.
5.
Punerea tăbliei inferioare: După ce am îmbinat toate piesele necesare, ne mai rămâne să punem tăblia inferioară pe scaunul de lemn.
6.
După ce am terminat masa şi scaunul de grădină de lemn, ne putem bucura de ele în grădină.


Asamblarea unei mese din lemn
Asamblarea unei mese de grădină din lemn pre-fabricată este o sarcină uşoară. Nu trebuie decât să urmăm paşii de mai jos.
1.
Scoaterea piuliţei şi a şaibei: Să începem prin scoaterea şaibelor şi a piuliţelor de pe picioarele mesei.
2.
Montarea picioarelor mesei de tăblie: Să prindem acum şuruburile de colţurile mesei.
3.
Prinderea şaibei şi a piuliţei: După punerea şuruburilor în găurile acestora, să fixăm piuliţa cu ajutorul unei chei combinate.


Întreţinerea unui scaun din lemn
Aplicarea unui conservant decorativ pentru lemn (cu sau fără lac) pe scaunele noastre de lemn face ca acestea să arate complet diferit. După aplicare, conservantul are nevoie de 2 zile pentru a se usca.
1.
Şmirgheluirea scaunului de grădină din lemn: Înainte de a începe operaţiunea de şmirgheluire, scaunul trebuie şters de praf. Şmirgheluiţi apoi scaunului până îndepărtaţi toate materiile de pe suprafaţa sa, precum vopseaua veche. Acest lucru va face ca lacul să arate curat şi neted.
2.
Aplicarea conservantului pentru lemn cu o pensulă de vopsea pe bază de ulei: După şmirgheluire, praful trebuie şters, din nou, de pe scaun. Apoi, cu ajutorul pensulei de vopsea pe bază de ulei, aplicaţi conservantul pentru lemn cu lac pentru a ajunge acolo unde rola cu deget nu ajunge.
3.
Aplicarea conservantului pentru lemn cu rola cu deget: Folosiţi rola cu deget pentru a aplica conservantul pentru lemn cu lac pe toate celelalte părţi ale scaunului.
4.
După această operaţiune de întreţinere, scaunul de grădină din lemn arată ca nou.


Întreţinerea unei mese din lemn de tek
Mobila din lemn de tek este preferată, de obicei, pentru spaţiile deschise, datorită rezistenţei sale la manifestările meteorologice. Dacă mobila din lemn de tek este lăsată afară în timpul iernii fără nicio întreţinere, sau dacă este expusă de câteva ori la ploaie, uleiul de pe suprafaţa mesei de tek se poate şterge după câţiva ani iar culoarea poate reveni la nuanţa de gri naturală. În paşii de mai jos vă vom arăta cum puteţi reînnoi singuri mobila din tek.
1.
Şmirgheluirea mesei: Înainte de această operaţiune, trebuie să curăţăm masa cu ajutorul unui produs de curăţare a lemnului de tek, sau să o spălăm cu apă caldă şi săpun. Dacă o spălăm cu apă, trebuie să o lăsăm să se usuce, apoi sa începem şmirgheluirea. După ce terminăm de şmirgheluit, se recomandă utilizarea unei cârpe de bumbac curate şi uscate pentru a curăţa tot praful rămas. Trebuie să ne asigurăm că lemnul este curat şi uscat înainte de a aplica uleiul de tek.
2.
Aplicarea uleiului de tekl: Uleiul de tek trebuie amestecat şi agitat, apoi, cantitatea care urmează să fie folosită trebuie turnată într-un recipient. Uleiul trebuie aplicat pe întreaga masă cu ajutorul unei pensule sau role pentru vopsea pe bază de ulei.
3.
Ştergerea cu o cârpă de bumbac: După 15 minute, surplusul de ulei de tek trebuie şters cu o cârpă de bumbac. Dacă este necesară un al doilea strat, acesta trebuie aplicat după cel puţin o oră, pentru a permite lemnului să absoarbă uleiul de tek. Trebuie aşteptat 24 de ore înainte de folosirea mesei.
4.
Acum ne putem bucura de frumoasa noastră masă din lemn de tek, care arată la fel ca în prima zi, colorată şi strălucitoare!

Dulapuri de bucătărie

După ce asamblăm dulapurile, putem instala blatul şi chiuveta pe acestea. Vom urma etapele uşoare de mai jos.
1.
Desenarea conturului chiuvetei: Vom plasa mai întâi noul blat pe dulap (Este important să instalăm mai întâi chiuveta pe blat, înainte sa fixăm blatul pe dulap). Pentru a desena conturul chiuvetei, trebuie să o întoarcem cu faţa în jos şi să o pune pe blat.
2.
Tăierea blatului laminat cu ajutorul ferăstrăului electric: Acum putem începe să tăiem blatul laminat cu un ferăstrău electric. Vom tăia 1 cm în interiorul zonei marcate, pentru a forma spaţiul pentru chiuvetă (trebuie să tăiem 1 cm mai puţin decât zona măsurată şi marcată pentru a încadra chiuveta corect, acest lucru va împiedica căderea acesteia)
3.
Aplicarea siliconului: După ce am tăiat blatul pentru poziţionarea chiuvetei, vom lipi benzile de hârtie de-a lungul marginilor chiuvetei pentru a nu lăsa apa să se scurgă. Apoi, pentru a umple toate găurile existente, vom aplica silicon cu pistolul de silicon.
4.
Fixarea clemelor de chiuvetă: În timp ce chiuveta este încă cu faţa în jos, vom fixa clemele de găurile chiuvetei câte una o data (clemele care sunt strânse cu silicon asigură fixarea mai bună a chiuvetei de blat).
5.
Poziţionarea chiuvetei pe blatul laminat: După fixarea clemelor, vom întoarce chiuveta în jos din nou şi o vom poziţiona în deschizătura din blat. Apoi, vom strânge clemele folosind o şurubelniţă.
6.
Fixarea blatului de dulapul de jos: După ce am instalat chiuveta pe blat, vom înşuruba blatul pe dulapul de jos, cu un burghiu.
7.
Fixarea platformei: Vom aplica silicon de-a lungul liniilor, unde blatul întâlneşte peretele. Platforma este făcută din două bucăţi, piesele din partea de sus şi cele din partea de jos. După fixarea pieselor de sus şi de jos de perete şi blat, vom înşuruba piesele de jos de blat cu un burghiu.

Instalarea Dulapurilor de jos

Instalarea dulapurilor de jos este mai uşoară comparativ cu instalarea dulapurilor pe perete. Dulapurile de jos se pot instala fără a le fixa de perete, vom începe instalarea dulapurilor de jos şi apoi vom începe să construim în jurul lor.
1.
Măsurarea canalului: Înainte de a plasa dulapurile de jos, trebuie să calculăm punctul central al canalului pe perete. Vom măsura locaţia canalului vertical şi orizontal cu o ruletă.
2.
Croirea găurilor: Pentru a croi găurile, trebuie să întoarcem dulapul cu faţa în jos. Apoi, trebuie să măsurăm locaţia corespunzătoare a canalului şi vom marca punctul cu un creion.
3.
Tăierea punctului marcat: Mai întâi vom perfora o gaură pentru a o tăia cu ferăstrăul electric. După ce perforăm găurile în punctele marcate cu un burghiu, vom tăia spaţiul pentru canal cu ferăstrăul electric.
4.
Instalarea dulapurilor de jos pe perete: Vom plasa dulapurile de jos pe perete. Trebuie să ne asigurăm că spaţiul creat se încadrează în spaţiul croit al panoului din spate. Apoi, vom verifica nivelul la bază pentru a constata orice înclinare. Dacă dulapul este înclinat, trebuie să ajustăm picioarele acestuia (spre stânga sau dreapta) pentru a nivela poziţia dulapului. Dacă dulapul este înclinat, poate cădea apă pe podea si, în timp, dulapul va suferi daune.
5.
Instalarea celui de-al doilea dulap: Următoarea etapă este să poziţionăm cel de-al doilea dulap. Prin plasarea nivelului pe dulap, vom verifica mai întâi pur şi simplu înclinările înainte de a le fixa unul de celălalt. Apoi vom fixa primul dulap de cel de-al doilea dulap, utilizând clemele. Apoi, trebuie să înşurubăm îmbinările fiecărui dulap cu un burghiu.
6.
Ataşarea platformei: După ce am fixat dulapul de jos, vom înşuruba clemele din plastic pe platformă. Apoi, putem fixa platforma cu clemele de picioarele dulapului.

Instalarea Dulapurilor de Bucătărie

1.
Asamblarea pieselor dulapului:Să începem cu asamblarea pieselor dulapului. Trebuie să unim găurile corespunzătoare cu bucăţi mici din fiecare piesă.
2.
Înşurubarea pieselor:După asamblarea celor două piese, vom înşuruba piesele cu o cheie Allen. Apoi, trebuie sa asamblăm a doua placă laterală şi să o înşurubăm ca şi pe prima.
3.
Asamblarea panoului din spate: Pentru a asambla panoul din spate, trebuie sa potrivim panoul din spate în şanţul dulapului (panoul din spate este format din două piese).
4.
Plasarea profilului în T:După ce ajustăm a doua piesă, vom plasa profilul în T între cele două piese ale panoului din spate.
5.
Fixarea piesei din partea de sus: Vom aduna bucăţile mici şi găurile corespunzătoare din partea superioară a celor două panouri laterale. Apoi, cu o cheie Allen, înşurubăm piesa de sus în ambele panouri laterale. După ce şuruburile au fost fixate bine, am finalizat cu succes asamblarea dulapului.

Instalarea Dulapurilor de Bucătărie

Putem schimba cu uşurinţă uşile vechi ale dulapurilor şi placa din faţă a sertarelor, pentru ca dulapurile de bucătărie să prindă un nou contur. Tot ceea ce trebuie să facem este să scoatem şuruburile de la balamale cu o şurubelniţă şi să le punem pe cele noi cu un burghiu.
1.
Scoaterea uşii vechi a dulapului: Întâi scoatem şuruburile de la balamalele din interiorul dulapului cu o şurubelniţă. După ce am scos şuruburile, pur şi simplu scoatem uşa.
2.
Punerea balamalelor pe noua uşa: După ce am scos vechea uşă de la dulap, vom plasa balamalele la locul lor pe noua uşă. Trebuie să ne asigurăm cu un echer / linie că balamalele sunt fixate în unghiul corect. În continuare, vom înşuruba balamalele pe uşă cu un burghiu.
3.
Instalarea noii uşi: Vom înşuruba balamalele pe dulap cu un burghiu.
4.
Scoaterea vechii plăci din faţă: Pentru a scoate vechea placă din faţă de la sertar, începem să scoatem şuruburile de pe placa din faţă din interior, cu o şurubelniţă.
5.
Instalarea noii plăci din faţă: Mai întâi, vom centra noua placă pe sertar. Apoi, cu o şurubelniţă, vom înşuruba cu atenţie placa din fată pe sertar.
6.
Perforarea găurilor pentru poziţionarea mânerelor: Vom măsura cu o ruleta spaţiul pentru găuri necesar pentru poziţionarea mânerului şi vom marca punctele cu un creion. După marcarea punctelor, vom face găuri.
7.
Instalarea mânerelor dulapului: Următoarea etapă implică înşurubarea mânerelor dulapului cu o şurubelniţă (vom repeta acest proces şi pentru uşi)

Dulapuri de bucătărie

Urmând etapele de mai jos şi cu ajutorul unui prieten putem instala dulapurile pe perete în bucătărie.
1.
Asamblarea pieselor pentru agăţat: Pentru a instala dulapurile în siguranţă pe perete, trebuie să utilizăm cârlige. Vom utiliza un burghiu şi vom înşuruba piesele aproape de colţurile interioare de sus ale dulapului, asigurându-ne că găurile cârligelor sunt cu faţa spre perete.
2.
Perforarea dulapului: Vom perfora dulapul (prin găurile cârligelor) pe perete utilizând un burghiu.
3.
Măsurarea peretelui: Vom marca punctele pe perete unde începe şi unde se termină dulapul. Cu ajutorul unei rulete, vom măsura atât orizontal cât şi vertical (se recomandă să lăsăm o distanţă minimă de 60 cm. între blat şi dulapul de sus, pentru a avea spaţiul necesar pentru poziţionarea aparatelor de bucătărie cât şi pentru a evita umflarea din cauza aburilor).
4.
Marcarea găurilor perforate: Vom poziţona dulapul în punctele marcate. Apoi, cu un creion, vom marca peretele prin găurile perforate. Trebuie să verificăm dacă nivelul dulapului este înclinat sau nu.
5.
Perforarea punctelor marcate pe perete: Vom scoate dulapul şi vom perfora punctele marcate.
6.
Plasarea fişei de perete: Vom folosi ciocanul pentru fişa de perete care are aceeaşi rază ca şi găurile date în perete (fişa de perete ajută la umplerea găurilor şi ne ajuta să ne asigurăm că dulapul este agăţat în siguranţă).
7.
Înşurubarea dulapului: Vom poziţiona din nou dulapul pe perete în punctul de plecare. Trebuie sa înşurubăm dulapul de perete unde există găurile cu fişele de perete. Apoi, putem înşuruba partea de sus a cârligului.
8.
Agăţarea celui de-al doilea dulap: Vom repeta aceleaşi etape şi pentru cel de-al doilea dulap. După ce fixăm cel de-al doilea dulap de primul cu cleme, vom înşuruba dulapul unul de celălalt prin panourile laterale.

Tapetarea Repararea tapetului

Dacă o porţiune din tapet se rupe sau se variază, aceasta poate fi reparată cu uşurinţă.
Paşii
1.
Tapetul rupt: În cazul în care o porţiune din tapet este ruptă sau avariată, aceasta poate fi reparată cu uşurinţa folosindu-se tapetul rămas în urma aplicării iniţiale.
2.
Poziţionarea porţiunii de tapet: Tăiaţi o bucată de tapet de dimensiuni potrivite şi lipiţi-o pe zona avariată.
3.
Decuparea părţii avariate: Decupaţi apoi ambele bucăţi ţinând apăsat în timp ce faceţi incizii folosindu-vă de cuţit.
4.
Scoaterea părţii avariate: Scoateţi porţiunea avariată de dedesubt şi apoi lipiţi, aplicând fâşia proaspăt tăiată.
5.
Tapetul arată ca nou!

Tapetarea Remedierea unei bule de aer

În timp, tapetul se poate umfla ca urmare a unor greşeli de lipire. Dar nu va faceţi griji. Acestea se pot remedia foarte uşor.
Paşii
1.
Tăierea bulei de aer: Faceţi o incizie de mici dimensiuni în zona umflată folosindu-vă de cuţit.
2.
Umplerea bulei de aer: Umpleţi o seringa cu adeziv şi introduceţi adezivul în zona umflată.
3.
Eliberarea aerului: Scoateţi aerul în exces uniformizând zona cu o perie. Este foarte uşor!

Tapetarea Peste o eclisă electrică

Obstacolele de tipul ecliselor electrice pot fi depăşite cu uşurinţă. Pentru a reuşi acest lucru este suficient să urmăm paşii prezentaţi mai jos:
Nivel îndemânare
Uşor Mediu Dificil
Abilităţile necesare
Cunoştinţe medii de tâmplărie
Timpul necesar
Cu experienţă 10 minute
Îndemânatic 40 minute
Începător 30 minute
la o singură priză electrică
De ce avem nevoie
Materiale
bandă izolatoare, adeziv şi tapet
Unelte
foarfece, şurubelniţă şi o perie
Sfat practic
Nu uitaţi să închideţi siguranţa înainte de a începe acoperirea prizelor electrice cu tapet.
Paşii
1.
Acoperirea cu bandă a prizei electrice: După ce aţi scos eclisa prizei electrice acoperiţi zona cu bandă izolatoare.
2.
Decuparea tapetului: După ce aţi acoperit peretele cu tapet ,stabiliţi unde se află priza şi faceţi două incizii diagonale în tapet.
3.
Eliminarea surplusului de tapet: Folosiţi foarfecele pentru a decupa surplusul de tapet din jurul prizei.
4.
Fixarea ecliselor: După ce aţi terminat decuparea porţiunilor suplimentare, folosiţi şurubelniţa pentru a fixa eclisa înapoi pe perete. Priza e gata de utilizare!
5.
Felicitări: Aţi reuşit să acoperiţi întreaga cameră cu tapet şi arată nemaipomenit. Tapetul aplicat se va usca in aproximativ 12 ore. Asiguraţi-vă că ferestrele rămân închise în acest interval de timp.

Tapetarea În spatele caloriferului

Înainte de a începe tapetarea pereţilor, trebuie să aveţi în vedere obstacole de tipul caloriferelor, cu care vă veţi confrunta în etapa aplicării.
Paşii
1.
Eliminarea tapetului suplimentar: După ce aţi îmbinat foile de tapet în spatele caloriferului folosiţi-vă de foarfece pentru a marca şi tăia bucăţile în plus.
2.
Ajustarea foii de tapet: Poziţionaţi din nou tapetul pe perete şi asiguraţi-vă că este lipit corect. Lucraţi cu grijă pentru a vă asigura că nu rămâne aer între perete şi tapet.

Tapetarea în jurul cadrelor uşilor şi ferestrelor

A sosit momentul să aplicăm tapet în jurul cadrelor, uşilor şi ferestrelor. Chiar dacă ar putea părea dificil, acest lucru e la fel de uşor ca şi tapetarea pereţilor obişnuiţi Să urmăm împreună paşii necesari.
Paşii
1.
Aplicarea foii de tapet: Aplicaţi tapetul ca şi când aţi acoperi un perete obişnuit.
2.
Decuparea tapetului în jurul cadrului ferestrei: Faceţi o incizie diagonală cu foarfecele până la colţul ferestrei.
3.
Tăierea porţiunilor în exces din jurul ferestrelor: Marcaţi cu foarfecele porţiunile suplimentare. Apoi tăiaţi porţiunile marcate. Se va proceda la fel şi în cealaltă parte a ferestrei.

Decorare – Aplicarea baghetelor

Dacă doriţi, puteţi aplica baghete tapetului. Acestea sunt ca nişte mici trucuri magice, care desăvârşesc eleganţa încăperilor dumneavoastră.
1.
Marcarea zonei: Înainte de a aplica baghetele, marcaţi zona pe care le veţi aplica. Folosiţi o cumpănă pentru a vă asigura că aplicaţi baghetele în linie dreaptă.
2.
Lipirea baghetei: După ce aţi aplicat adezivul pe spatele baghetelor, începeţi să le lipiţi pornind din colţurile interioare.
3.
Continuitatea motivului:Aplicaţi baghetele în aşa fel încât să se poată observa continuitatea motivului de decor.
4.
Colţurile interioare: În cazul în care trebuie să depăşiţi un colţ convex, este bine să păstraţi o margine de 4-5 cm. În caz contrar, zona de îmbinare se va umfla în timp.
5.
Eliminarea aerului de sub tapet: Aerul rămas sub tapet se elimină prin folosirea unei perii.

Tapetarea pereţilor

A sosit momentul sa pregătim tapetul. Aveţi nevoie de o masă mare, liberă şi curată pentru a-l pregăti. Dacă nu găsiţi o masă suficient de mare, vă puteţi folosi de podea, dacă este curată.
Paşii
1.
Măsurarea şi marcarea foilor: Măsuraţi înălţimea peretelui de la podea la tavan. Adăugaţi încă 10 cm şi însemnaţi tapetul. În acest fel puteţi preveni apariţia imperfecţiunilor.
2.
Tăierea foilor: Folosiţi-vă de un cuţit pentru a tăia pe zona însemnată. În momentul în care tăiaţi o foaie de tapet cu model, e bine să aveţi în vedere continuitatea motivului.
3.
Aplicarea adezivului: După ce aţi încheiat pregătirea tapetului treceţi la etapa aplicării adezivului. Întindeţi foile pe masă şi începeţi aplicarea adezivului în mod uniform folosindu-vă de o pensulă.
4.
Îndoirea capetelor: Îndoiţi părţile pe care s-a aplicat adezivul. Acest lucru va permite înmuierea tapetului.
5.
Aplicarea foilor de tapet: Aveţi în vedere faptul că pentru a putea aplica tapetul pereţii trebuie să fie uscaţi şi curaţi. Fixăm tapetul întâi în apropierea tavanului şi îl întindem cu grija spre podea.
6.
Scoaterea aerului: După ce am lipit tapetul pe perete puteţi elimina aerul prins cu o perie. Acest lucru se face prin netezirea de sus in jos, folosindu-se peria în mişcări în V inversate.
7.
Marcarea zonelor pentru decupare: Marcaţi zona din care veţi tăia prin apăsare cu foarfecele pe zona de întâlnire a peretelui cu tavanul.
8.
Decuparea porţiunilor superioare în exces: Desprindeţi puţin tapetul de pe perete şi începeţi sa tăiaţi pe linia marcată.
9.
Decuparea porţiunilor inferioare în exces: Mai întâi, folosiţi foarfecele pentru a marca linia unde peretele întâlneşte podeaua. Tăiaţi apoi pe aceasta linie.
10.
Măsurarea colţurilor interioare: Pentru a acoperi colţurile, trebuie să aveţi în vedere dimensiunile. Prin urmare, măsuraţi întâi distanţa dintre colţuri şi abia apoi tăiaţi tapetul.
11.
Aplicarea foilor pe colţurile interiore: Începeţi aplicarea tapetului de la tavan si întindeţi-l către podea. Asiguraţi-vă că motivul de decor de pe foile de tapet se potriveşte
12.
Tapetarea colţurilor exterioare: Colţurile se tapetează cu uşurinţă, ţinându-se cont de continuitatea motivului. În cazul în care se tapetează un colţ convex este indicat sa lăsaţi o margine de 4-5 cm.
13.
Decuparea părţilor inferioare în exces: După ce aţi lipit tapetul, folosiţi-vă de foarfece pentru a decupa părţile inferioare în exces. După ce aţi lipit toate foile de tapet, neteziţi zonele de îmbinare cu o perie pentru a elimina aerul.

tapetul

Pregătirea peretului şi a adezivului
Suprafaţa pe care seva aplica tapetul trebuie să fie curată, uscată şi netedă. Folosiţi şmirghel pentru a netezi şi curăţa zonele cu vopsea scorojită. Dacă există deja tapet pe pereţi, dezlipiţi-l umezindu-l cu apă caldă. Suprafaţa ideală pentru tapetul pe bază de vinilin este ipsosul. Nu vă îngrijoraţi dacă pereţii dumneavoastră nu sunt acoperiţi cu ipsos. Acest lucru se poate remedia foarte uşor

Paşii
1.
Măsurătoarea: Incepeţi prin a măsura camerele pe care le veţi tapeta. Prin această măsurătoare veţi stabili câte role de tapet trebuie să cumpăraţi.
2.
Aplicarea stratului de ipsos fin: Amestecaţi câte 250 g de ipsos cu apă, pentru fiecare metru pătrat. Aplicaţi apoi mixtura pe un perete, cu spatula.
3.
Netezirea peretului: După ce stratul de ipsos s-a uscat, neteziţi peretele cu şmirghel de grosime medie. Acum peretele este gata pentru a fi acoperit!
4.
Pregătirea adezivului: Umpleţi o găleată curată cu volumul de apă menţionat pe pachetul de adeziv. Apoi turnaţi încet adezivul în apă şi amestecaţi până ce mixtura capătă consistenţă. Puteţi strecura adezivul în cazul în care rămân cocoloaşe sau reziduuri.

Tapetarea

Informaţii generale
Daca aspectul căminului dumneavoastră vă plictiseşte şi vă interesează o alternativă de culoare pentru zugrăvit, şi sunteţi de părere că locuinţa dumneavoastră „ar trebui să vă reflecte personalitatea”, atunci tapetul este ceea ce căutaţi... Tapetul reprezintă o soluţie deosebit de decorativă. Tapetul ne înveseleşte locuinţele prin culori şi prin elementele de decor. Tapetul este produs din materiale naturale, şi prin urmare nu vă afectează sănătatea. Este igienic întrucât poate fi curăţat foarte uşor. Tapetul reprezintă o modalitate facilă de a revigora aspectul locuinţei dumneavoastră. Vom parcurge împreună paşii necesari aplicării tapetului. Poate părea dificil la început, dar nu vă trebuie decât un strop de răbdare...

Alegerea tapetului
1.
Vom începe prin a alege tapetul. Pe piaţă, există o ofertă variată de tipuri de tapet, fabricate din diferite materiale. Alegeţi-l pe cel care se potriveşte cel mai bine gustului şi bugetului dumneavoastră. Iată o lista cu tipuri de tapet:
2.
Tapet Simplex: este fabricat din hârtie de calitate superioara într-un singur strat. După imprimarea culorii şi a modelului, pe întreaga suprafaţă se aplica un finisaj în relief. Are durabilitate redusă, prin comparaţie cu alte tipuri de tapet.
3.
Tapet în relief: este fabricat din hârtie de calitate superioară în strat dublu. Permite realizarea unor modele în relief şi este mult mai rezistent.
4.
Tapet cu vinilin: este cel mai des utilizat tip de tapet la momentul actual. Suprafaţa exterioară este acoperită cu PVC. Acest lucru permite scoaterea în relief a modelelor. Îmbinările nu mai sunt vizibile la aplicarea pe perete. Este foarte uşor de curăţat, dar şi rezistent la lumina soarelui si la alţi factori externi.
5.
Tapet pe care se poate vopsi: Pe bază de vinilin. Vopseaua poate fi aplicata pe acesta în straturi succesive.
6.
Fibră din sticlă: este fabricat prin uscarea fibrelor din sticlă subţiri. Acestea sunt apoi îmbinate ca şi o ţesătură. Înainte de aplicarea acestui tip de tapet, suprafaţa trebuie să fie pregătită în cele mai mici detalii.
7.
Tapet din fibră textilă: Suprafaţa exterioara este acoperită cu material textil. Acest tip de tapet oferă o varietate de culori şi modele. Un avantaj este şi acustica.
8.
Tapet pe bază de fibră textilă şi vinilin: Baza acestui tip de tapet este fabricata din fibra textilă, iar suprafaţa exterioară din PVC. Este ideal pentru hoteluri, restaurante şi magazine. Este deosebit de rezistent, dar costul investiţiei iniţiale este destul de ridicat.

Repararea unei placi vechi

Există posibilitatea ca plăcile să crape în timp. Putem pur şi simplu să înlocuim placa deteriorată cu o placă nouă urmând fazele de mai jos. 1.
Placa crăpată: Plăcile se pot deteriora în timp datorită loviturilor puternice.
2.
Spargerea plăcii: Se sparge placa utilizând o daltă şi un ciocan (Trebuie să fim atenţi să nu deteriorăm plăcile din jur).
3.
Scoaterea plăcii: Acum scoatem placa utilizând o daltă şi un ciocan. Recomandăm ca în cursul acestei proceduri să purtaţi ochelari de protecţie.
4.
Curăţirea suprafeţei: Trebuie să curăţăm resturile de pe suprafaţa utilizând o spatulă şi un ciocan.
5.
Întinderea mortarului: Vom pune mortar pe placa nouă utilizând o mistrie zimţata.
6.
Montarea plăcii: Apăsam placa pe perete pentru ca aceasta să se fixeze ferm acolo. Apoi trebuie să ciocănim cu ciocanul de cauciuc. După ce placa se fixează în perete aplicăm distanţierele în rosturile dintre plăci. Apoi verificăm dacă este vreo înclinaţie între placa nouă şi celelalte plăci prin măsurare cu o nivelă. După uscarea mortarului (timpul de uscare este de 24 de ore) scoatem distanţierele utilizând o şurubelniţă sau orice obiect cu cap ascuţit. Apoi ştergem suprafaţa cu o cârpă uscată şi umplem rosturile dintre plăci cu chitul preparat în diagonală cu mişcări energice utilizând un aplicator de cauciuc. Când chitul este uscat curăţăm suprafaţa utilizând o cârpă umedă.

Plasarea accesoriilor pe perete

După ce am terminat placarea peretelui, putem plasa uşor accesoriile acolo unde credem că este necesar urmând fazele indicate mai jos
1.
Marcarea locului unde vom plasa accesoriul:Plasăm partea inferioara a accesoriului pe perete şi marcăm punctele care vor fi găurite.
2.
Utilizarea maşinii: Pe baza măsurătorilor făcute fixăm scula de tăiere în maşina de găurit şi dăm gaură în punctele marcate pe placă.
3.
Introducerea diblurilor de perete: Acum introducem diblurile în găurile date (Şuruburile nu pot fi introduse direct în placă. Din acest motiv, şuruburile se montează în dibluri de perete.
4.
Înşurubarea cu şurubelniţa în cruce: Vom fixa partea inferioară a accesoriului (suport prosop) în perete utilizând o şurubelniţa în cruce.
5.
Fixarea părţii superioare: Acum înşurubăm partea superioara a accesoriului (suport prosop) în partea inferioara a acestuia utilizând o şurubelniţa în cruce.

Aplicarea plăcilor în jurul obstacolelor– peste conducta de apă

Când placăm pereţii, trebuie să dăm atenţie obstacolelor de pe suprafaţa precum ţevile de apă.
Paşii
1.
Măsurarea conductei de apă: Începem cu măsurarea distanţei dintre conductă şi placa de sub ea. Apoi vom marca măsurătorile făcute pe placă.
2.
Găurirea conform măsurătorilor: Montăm scula de tăiat plăci pe maşina de găurit şi fixăm diametrul sculei de tăiere la dimensiunea conductei şi apoi tăiem bucata din locul unde va veni conducta de apă.
3.
Fixarea plăcii în poziţie: Punem placa pe perete unde se află conducta de apă şi apăsăm ferm pe perete pentru a se fixa şi apoi lovim placa cu ciocanul de cauciuc. Apoi plasăm distanţierele în rosturile dintre plăci înainte de a continua cu celelalte plăci.

Aplicarea chitului

După ce am aşteptat 24 de ore ca să se usuce mortarul de pe spatele plăcilor, începem să aplicăm chitul. Chitul face ca plăcile să fie fixate ferm şi dă un aspect plăcut pereţilor. De asemenea împiedica pătrunderea umezelii, apei şi murdăriei în spatele plăcilor.
Paşii
1.
Scoaterea distanţierelor: După ce vom aştepta 24 de ore ca mortarul să se usuce, începem să scoatem cu grija distanţierele care sunt aproape de suprafaţa utilizând o şurubelniţa sau orice altă sculă cu un capăt ascuţit (Timpul de uscare pentru mortar este de 24 de ore. Pe vreme rece, timpul de uscare poate ajunge la 48 de ore. Dacă se aplică chitul înainte de uscarea mortarului, umiditatea va rămâne în mortar şi poate lăsa pete pe plăci).
2.
Curăţirea cu o şurubelniţa: După îndepărtarea distanţierelor, curăţăm cu o şurubelniţa mortarul care a rămas între placi. Apoi ştergem peretele cu o cârpă uscată.
3.
Umplerea cu chit: Aplicăm chitul preparat în diagonală prin mişcări energice. Aplicatorul din cauciuc previne zgârierea suprafeţei. Trebuie să aplicăm suficient chit pentru a umple complet rosturile.
4.
Curăţirea cu un burete: După ce am aşteptat o jumătate de ora ca să se usuce chitul, scufundăm buretele în apă curată, îl stoarcem bine şi curăţăm resturile de chit.
5.
Acum am terminat de placat peretele băii numai prin mijloacele noastre şi trebuie să fim mândri de realizarea noastră.

Placarea peretelui

După ce am pregătit suprafaţa şi mortarul, vom începe placarea peretelui. Vom demonstra şi cum se aplică margini decorative la peretele.

Paşii
1.
Întinderea mortarului pe perete: Se aplică mortarul pe suprafaţa peretelui utilizând muchia dreapta a mistriei zimţate. Apoi întindem mortarul pe perete în strat de grosime egală utilizând partea zimţata a mistriei zimţate.
2.
Plasarea plăcilor pe perete: După întinderea mortarului, aplicăm plăcile începând de la sablonul de lemn pe care l-m plasat la partea inferioara a zidului. Apoi vom fixa plăcile prin presare pe perete.
3.
Baterea cu un ciocan de cauciuc: Trebuie să batem în perete cu un ciocan de cauciuc pentru a verifica dacă plăcile s-au aşezat bine. Un sunet înfundat înseamnă că placa este fixată. (Putem verifica dacă mortarul a intrat în spatele plăcii ridicând placa cu o mistrie cu vârf. Pentru ca placa să adere ferm la perete, cel puţin 80% din amestec trebuie să se afle pe spatele plăcii).
4.
Aplicarea plăcii a doua: Să punem a doua placă lângă prima placă şi să plasăm un distanţier între marginile plăcilor. Apoi vom repeta aceleaşi faze din nou.
5.
Instalarea marginilor: Plăcile de margine îmbunătăţesc aspectul peretelui. (Nu se pun margini în spatele vaselor de WC, al oglinzilor sau al dulapurilor). După ce am decis unde să plasăm marginile, întindem mortarul pe perete şi fixăm plăcile cu distanţieri între ele.
6.
Click pe poză pentru placarea in jurul unei conductei de apă!
Fixarea celorlalte plăci: Continuăm să placăm peretele plasând distanţieri între plăci.
7.
Măsurarea cu ruleta: După ce am terminat de placat zidul, scoatem şablonul plasat la partea inferioara a zidului. Măsurăm apoi spaţiul de sub plăci (distanţa dintre placă şi pardoseală).
8.
Marcarea cu un creion: Vom marca pe placă cu 1,5 cm mai puţin decât distanţa masurată. (Pentru aplicarea chitului, trebuie să se lase un spaţiu între pardoseala şi perete).
9.
Tăierea plăcii: Let’s place the tile face- up in the tile cutter and allign the traced cutting line with the guide on the cutter and let’s pull the handle towards ourselves.
10.
Aplicarea mortarului: Se încarcă placa tăiată prin aplicarea de mortar utilizând partea dreaptă a mistriei zimţate. Apoi intindem mortarul utilizând partea zimţată a mistriei.
11.
Aplicarea plăcii: Putem acum aplica placa la partea inferioară a peretelui. Apoi plasăm distanţiere între plăci şi pardoseală.
12.
Aşteptăm să se usuce amestecul: Aşteptăm 24 de ore ca să se usuce mortarul de pe plăci. Pe vreme rece, timpul de uscare poate fi de 48 de ore. Dacă se aplică chitul inainte de uscarea mortarului, umezeala va ramâne în mortar şi va duce la apariţia de pete pe plăci.

Placarea peretelui

Renovarea bucătăriei şi a băii prin placarea pereţilor nu este o sarcină complexă, aşa cum se poate vedea. Cheia pentru o placare reuşită este o bună pregătire. Vom demonstra mai jos fazele necesare de pregătire care trebuiesc urmate.

Paşii
1.
Măsurarea:Să începem cu măsurarea lungimii şi lăţimii zidului pe care îl vom placa.
2.
Intocmirea planului de ansamblu: Înainte de a aplica plăcile, trebuie să aliniem plăcile pe pardoseală pe baza măsurătorilor efectuate prin plasarea distanţierelor între colţurile plăcilor. Aceasta asigură un calcul corect al numărului de plăci care vor fi necesare.
3.
Aplicarea amorsei:Să aplicăm acum amorsa pe perete utilizând o pensulă. (în condiţii de vreme caldă apa din mortar se evapora. Odată ce apa este absorbită, este dificil ca plăcile să stea fix pe perete. Amorsa previne absorbţia rapidă a apei. Amorsa este un material transparent. Odată aplicat acesta se usucă în timp de o ora. Mortarul se aplică când amorsa s-a uscat).
4.
Măsurarea cu nivela: Plasăm acum nivela pe o şipcă din lemn de 5 cm grosime pentru a măsura dacă există denivelări. Deoarece lungimea nivelei nu acoperă lungimea zidului, plasăm nivela pe o scândură lungă şi se măsoară în consecinţă panta. Trebuie sa aplicăm cu o mistrie amestecul de reparaţie pentru a remedia denivelările. Timpul de uscare al amestecului de reparaţii este de circa 12 ore. (Dacă denivelările sunt de 3-20 mm grosime, trebuie să utilizăm amestecuri de reparaţie corespunzătoare).
5.
Plasarea unui şablon:După măsurarea diferenţei dinte plăcile aşezate pe pardoseala şi perete, plasăm la baza peretelui un şablon de lemn (care are aceeaşi dimensiune ca diferenţa măsurată). Să verificăm ca şablonul nu are pantă utilizând nivela. Acum începem să aplicăm plăcile începând de la şablonul de lemn în sus. Acest şablon de lemn plasat pe pardoseala va împiedica plăcile să alunece pe perete.
6.
Pregătirea mortarului: Să punem acum in găleata cantitatea necesară de pulbere specificată pe ambalajul produsului. Trebuie să turnăm încet apa în găleata. Pentru siguranţa noastră sa ne punem măşti pe faţă pentru a preveni inhalarea pulberii.
7.
Amestecarea mortarului: Montăm acum capetele de amestecare la maşină de găurit şi începem să agităm amestecul până când ajunge la densitatea indicată. După agitare, aşteptăm 10 minute pentru ca amestecul să se aşeze. (Dacă nu aveţi capete de ametsec, amestecul se poate prepara şi prin utilizarea unei tije de aluminiu). Amestecul se va usca în 3-4 ore, astfel că nu trebui să îl lăsăm neutilizat aşa mult. Odată ce mortarul este aplicat pe suprafaţa plăcile trebuie aplicate pe perete în 15-20 de minute. Trebuie să aplicăm mortarul în funcţie de viteaza noastră de lucru.

Înlocuirea capacului de la vasul de toaletă

Dacă trebuie să înlocuiţi capacul de la vasul de toaletă, nu trebuie decât să cumpăraţi un capac nou. Este foarte simplu să îl înlocuiţi de unul singur. Nu trebuie decât să urmaţi paşii de mai jos !

Paşii
1.
Scoaterea vechiului capac: Scoateţi şuruburile capacului. Acestea pot fi de două tipuri: superioare şi inferioare. Dacă există vreun şurub în partea superioară a capacului, puteţi scoate şuruburile din dreapta şi stânga cu ajutorul unei şurubelniţe. Dacă sub şuruburi sunt piuliţe, le puteţi deşuruba de dedesubt, rotind spre stânga.
2.
Fixarea balamalelor: După scoaterea capacului vechi, fixaţi manual balamalele noului capac în locurile pentru balamale.
3.
Prinderea noului capac: Asiguraţi-vă ca aţi potrivit corect balamalele în găurile pentru balamale. În cazul în care capacul se înşurubează în partea superioară, strângeţi ambele şuruburi cu o şurubelniţă. Dacă să prinde în partea inferioară, strângeţi piuliţele de dedesubt.

Înlocuirea tamburului

În cazul în care vasul de toaletă prezintă scurgeri cauzate de tambur, puteţi înlocui tamburul în numai 3 paşi simpli! Nu trebuie decât să urmaţi sugestiile de mai jos!

Paşii
1.
Oprirea robinetului de alimentare: Goliţi mai întâi apa din rezervor trăgând apa iar apoi opriţi robinetul de alimentare.
2.
Scoaterea tamburului vechi: După ce aţi scos capacul, trageţi tamburul de pe pivot. Este recomandat să curăţaţi rezervorul în interior cu ajutorul unei cârpe sau al unui burete, înainte de a instala noul tambur, pentru a îndepărta mizeria sau sedimentele.
3.
Instalarea tamburului: Strângeţi lanţul dintre tambur şi butonul de tragere a apei, astfel încât acesta să nu fie prea strâns şi să permită mişcarea tamburului în sus şi în jos. După reglarea lanţului, instalaţi noul tambur pe pivot.

Ajustarea flotorului

Vechiul flotor poate cauza scurgeri. Pentru a preveni acest lucru, încercaţi mai întâi să ajustaţi flotorul la nivelul dorit de apă. In cazul în care apa continuă să curgă după ce aţi făcut ajustările, este posibil să fiţi nevoit să înlocuiţi flotorul. Nu trebuie decât să urmaţi paşii de mai jos pentru a vedea cum puteţi înlocui cu uşurinţă un flotor vechi!

Paşi
1.
Scoaterea flotorului: înainte de a scoate flotorul care cauzează scurgerea de apă, goliţi rezervorul şi închideţi robinetul de alimentare. Apoi, scoateţi tubul de alimentare cu apă din robinetul de alimentare cu ajutorul unei chei reglabile (vezi poza mică). Scoateţi apoi flotorul din rezervor.
2.
Instalarea noului flotor: După ce aţi scos flotorul vechi, înlocuiţi-l cu cel nou.
3.
Prinderea flotorului nou de rezervor: Puneţi flotorul nou în locul de prindere a tubului de alimentare de flotor.
4.
Instalarea flotorului: După ce aţi introdus flotorul în rezervor, strângeţi piuliţa cu ajutorul cheii reglabile şi prindeţi tubul de alimentare.
5.
Curăţarea sistemului: Pentru a curăţa sistemul, îndepărtaţi robinetul superior al noului flotor. Ar fi bine să ţineţi un pahar deasupra supapei descoperite şi să deschideţi alimentarea cu apă pentru a curăţa sistemul de praf şi mizerie. Paharul va împiedica împroşcarea cu apă murdară. După curăţarea sistemului, opriţi apa.
6.
Instalarea părţii superioare a flotorului: după strângerea părţii superioare a flotorului care a fost scoasă, prindeţi-o la loc învârtind-o un sfert în direcţia acelor de ceasornic folosind deschizăturile din partea superioară.
7.
Reglarea nivelului de apă: Ultimul pas constă în reglarea nivelului dorit de apă prin mutarea clemei de reglare a flotorului în rezervor în sus sau în jos (nivelul recomandat de apă este la jumătatea rezervorului)

Reglarea flotorului

Dacă vasul de toaletă prezintă o scurgere, aceasta trebuie reparată imediat. Dacă nu este reparată, scurgerea poate deveni o problemă. Ea poate cauza daune structurale nu numai plafonului ci şi podelei de sub vasul de toaletă. De asemenea, ea reprezintă o pierdere de bani şi de resurse naturale. Puteţi preveni cu uşurinţă scurgerile de apă prin reglarea flotorului. Nu trebuie decât să urmaţi paşii de mai jos !

Paşi
1.
Scoaterea butonului de tragere a apei: Mai întâi trageţi apa şi goliţi rezervorul de apă. Învârtiţi butonul de tragere a apei în direcţia inversă acelor de ceasornic şi apoi scoateţi-l manual, trăgându-l în sus.
2.
Ridicarea capacului rezervorului: După scoaterea butonului de tragere a apei, ridicaţi capacul rezervorului cu atenţie, cu ambele mâini.
3.
Reglarea nivelului de apă: Reglaţi clema flotorului până la nivelul dorit, astfel încât să reglaţi nivelul apei din rezervor. Ţineţi cont de faptul că nivelul recomandat de apă reprezintă jumătate din volumul total al rezervorului.
4.
Reglarea flotorului: Acum, flotorul se poate regla la nivelul dorit de apă. (Contrar celor indicate în imagine, nivelul de apă al flotorului este reglat atunci când se află în rezervor. Imaginea a fost adăugată suplimentar, pentru mai multe detalii.)

Repararea scurgerilor de la vasul de toaletă

În cazul în care vasul dumneavoastră de toaletă prezintă scurgeri, este posibil să fiţi nevoit să înlocuiţi ţeava de alimentare sau garnitura de etanşare! Nu trebuie decât să urmaţi paşii de mai jos şi puteţi repara cu uşurinţă vasul de toaletă de unul singur!

1.
Dacă ţeava de alimentare prezintă scurgeri: Opriţi alimentarea cu apă şi scoateţi ţeava de alimentare cu ajutorul unei chei reglabile şi a unei şurubelniţe. După scoaterea ţevii, puteţi instala una nouă, utilizând din nou o şurubelniţă şi o cheie reglabilă.
2.
Dacă rezervorul prezintă scurgeri: Dacă rezervorul prezintă scurgeri, este posibil să fiţi nevoit să înlocuiţi garnitura de etanşare. Pentru a schimba garnitura de etanşare, scoateţi capacul rezervorului şi apoi închideţi robinetul de alimentare. Dacă este apă în rezervor, goliţi mai întâi rezervorul, trăgând de lanţul de golire.
3.
Scoaterea bolţurilor de la rezervor: Scoateţi bolţurile rezervorului care prind rezervorul de baza vasului de toaletă, cu ajutorul unei şurubelniţe.
4.
Scoaterea rezervorului: Ridicaţi cu atenţie rezervorul ţinându-l din ambele părţi. (Se recomandă să îl ridicaţi cu ajutorul unei alte persoane, deoarece acesta este greu).
5.
Înlocuirea garniturii de etanşare: După scoaterea rezervorului, scoateţi garnitura de etanşare şi înlocuiţi-o cu una nouă. (Se poate aplica un strat subţire de silicon pe garnitura de etanşare pentru ca aceasta să ţină mai mult.) După înlocuirea garniturii de etanşare, puteţi instala la loc rezervorul pe baza vasului de toaletă, strângând la loc bolţurile. Ultimul pas constă în reinstalarea ţevii de alimentare şi a robinetului de alimentare şi în deschiderea alimentării cu apă, pentru a verifica dacă mai există scurgeri.

Instalarea noului lavoar

După ce am scos vechiul lavoar putem asambla noua chiuvetă si aduce un plus de imagine băii.


Etape
1.
Fixarea chiuvetei: După ce am decis unde vom poziţiona chiuveta, prindem piedestalul chiuvetei de perete si apoi, punem pur si simplu chiuveta in vârful piedestalului. Asiguraţi-vă să plasaţi chiuveta cu atenţie pentru a nu strica celelalte piese din ceramică din baie.
2.
Marcarea cu un creion: După ce poziţionăm chiuveta pe perete, vom marca pe perete găurile din spatele chiuvetei. După ce am marcat punctele corespunzătoare, scoatem chiuveta pentru că aceasta se va monta mai târziu.
3.
Marcarea cu creionul: Vom marca piedestalul chiuvetei cu un creion pentru a-l monta corect.
4.
Marcarea punctelor de îmbinare: Vom marca punctele de îmbinare de sub piedestal cu un creion. După ce marcăm punctele, vom scoate piedestalul, pentru că acesta va fi montat ulterior.
5.
Perforarea punctelor marcate: Vom perfora punctele marcate pe perete cu un burghiu
6.
Perforarea punctelor de îmbinare ale piedestalului: După ce perforăm peretele, vom perfora ulterior punctele marcate ale piedestalului cu un burghiu.
7.
Poziţionarea cuielor pe fişa de perete: După ce am perforat, vom utiliza ciocanul pentru a bate cuiele pe fişa de perete in găurile perforate
8.
Poziţionarea şuruburilor: Vom monta şuruburile care vor face îmbinarea între chiuvetă si perete, cu ajutorul unei chei fixe combinate
9.
Poziţionarea cuielor pe fişa de perete: Poziţionăm cuiele in fişa de perete in găurile perforate pe podea pentru piedestal.
10.
Stabilirea piedestalului: Vom plasa piedestalul in funcţie de linia pe care am marcat-o anterior.
11.
Stabilirea protectorului de plastic: După ce am poziţionat piedestalul, vom plasa protectorul de plastic in punctele de îmbinare. Şurubul poate face ca vasul de ceramică să se fisureze, prin urmare vom utiliza un protector de plastic.
12.
Înşurubarea piedestalului: Vom înşuruba piedestalul chiuvetei de podea cu o şurubelniţă.
13.
Montarea chiuvetei pe perete:Vom începe prin plasarea chiuvetei pe piedestal si începem să o montăm pe perete.
14.
Stabilirea piuliţei: După ce vom monta chiuveta, vom înşuruba piuliţa cu o cheie fixă combinată.
15.
Aplicarea siliconului: Siliconul va preveni scurgerile de apă ale chiuvetei. După ce toate etapele sunt finalizate, vom aplica siliconul alb in colţurile chiuvetei noastre cu ajutorul unui pistol de silicon.