vineri, 9 aprilie 2010
Design cu farmec real prin perete fals
Gips-cartonul este recomandat de designeri celor care vor sa dea un aspect mai modern locuintei, fiind o solutie practica si pentru diminuarea umiditatii.Gips-cartonul a intrat pe piata romaneasca in 1994. De atunci vinzarile tot cresc de la an la an cam cu 25%. Chiar si asa sintem cu mult in urma multor state europene, ca sa nu mai vorbim despre SUA. „Gips-cartonul este un miez de ipsos marginit de doua fete laterale din carton special, de o calitate superioara“, spun specialistii de la Rigips Romania. „Gips-cartonul este folosit pentru crearea de pereti despartitori, pentru mascarea diverselor instalatii, precum si pentru confectionarea de tavane false“, ne-a spus Mihai Rogojanu, managerul companiei Comlar. Datorita continutului mare de macropori din miezul de ipsos, panourile rigips sint indicate mai ales pentru reglarea umiditatii din incaperi. „Materialele de constructie care au un continut ridicat de macropori pot acumula temporar umiditatea, pe care o cedeaza atunci cind aerul interioarelor se usuca. Aceste materiale au rolul de reglare a climatului interior“, ne-a spus Silviu Minciu, reprezentant vinzari la Rigips Romania. „Gips-cartonul cu o grosime mai mare, de pina la 12,5 milimetri, este recomandat la placarea peretilor din baie, la saune sau la bucatarii, in incaperile in care se face umezeala“, a precizat Mihai Rogojanu.
Gips-cartonul, scafa sau bar Potrivit designerilor de interior, gips-cartonul este foarte popular in prezent si poate fi folosit in nenumarate moduri. „Scafele din rigips sint la moda cu surse de lumina incorporate sau montate in spatele acestora, creindu-se astfel o lumina indirecta“, ne-a spus Irina Constantin, designer de interior al agentiei KnoxDesign. Toate amenajarile interioare care se fac, la care se apeleaza la sfatul unui designer, sint moderne si prevad crearea unui living. Pentru ca sufrageria sa devina living este necesara crearea unui spatiu de luat masa. „Spatiul de dining poate fi creat intr-un colt al incaperii, delimitat prin culoare sau prin diverse forme de gips-carton“, mai spune Irina Constantin. Potrivit specialistilor, este indicata disparitia zidului dintre spatiul unde se face mincarea si living. Locul ramas poate fi delimitat prin culoare sau prin amenajarea unui bar, care poate sa fie foarte bine construit din gips-carton. Rigipsul poate fi folosit si pentru confectionarea de mobilier. O biblioteca poate fi inlocuita cu succes de niste rafturi cit mai frumos amplasate pe un perete. La fel se pot construi lavite pe care sa se poata tine diverse obiecte, inclusiv imbracaminte. Tot pentru imbracaminte se poate face o incapere separata, un dressing, din gips-carton.
Faianta pe gips-carton „De structurile din ipsos placat cu carton pot fi prinse, cu mijloace adecvate, tot felul de obiecte in deplina siguranta. In functie de tip si de greutate sint puse la dispozitie cirlige si dibluri de diferite forme“, a adaugat Silviu Minciu. Spre exemplu, un perete despartitor poate foarte bine sa fie placat cu faianta. Pentru ca tehnica de lucru este uscata si nu necesita diverse amestecuri pe baza de apa, prin folosirea rigipsului se reduce durata de executie, in plus permitind imediata folosire a structurii. De asemenea, dezvoltatorii sustin ca gips-cartonul este un material ce poate fi folosit cu succes atit la izolarea termica a unei caldiri, cit si la izolarea fonica si, in plus, nu arde si creeaza confort. Rolul de bariera protectoare al panourilor de rigips este constituit in principal de miezul de ipsos. „Ipsosul contine circa 20% apa incorporata in cristale, ceea ce corespunde, in cazul unei grosimi a panoului de 5 milimetri, unei cantitati de apa de trei litri pe metru patrat. In caz de incendiu, aceasta apa actioneaza impotriva focului ca un fel de apa incorporata in constructie“, a amintit Silviu Minciu.
Vinzari in crestere Ca pret, gips-cartonul variaza intre 17,5 si 29,5 RON, placa. Placile de gips-carton, potrivit lui Mihai Rogojanu, sint livrate la dimensiuni de 3,12 metri patrati bucata. Ca greutate, in functie de grosime, o placa de rigips cintareste intre 8,2 si 12 kilograme pe metru patrat. In Romania, gips-cartonul nu este asa de popular ca in alte tari. „La noi in tara, rata de penetrare a tehnologiei este de circa 1,5 metri patrati de placa de gips-carton pe cap de locuitor“, a precizat Silviu Minciu.Aceasta face ca Romania sa se situeze mult sub cotele realizate in state ca Polonia, Cehia si Ungaria, unde se ajunge la doi metri patrati pe cap de locuitor, sau Franta, cu 3,4 metri patrati pe cap de locuitor.In SUA, acest material este foarte popular: s-a ajuns la o medie de 9,7 mp de placa de rigips/cap de locuitor. „Manopera pentru construirea de pereti despartitori este de 4,80 euro, la tavanele din rigips este intre 3,80 si 4,20 euro, iar placarea peretilor costa 3,50 euro, preturi fara TVA“, ne-a spus Ciprian Ana, manager Policons Group SRL.
Cum sa construiesti un perete Mai intii se stabileste amplasamentul peretelui, dupa aceea se traseaza acesta cu sfoara de marcare. Apoi se monteaza profilurile in care se va fixa peretele. Profilul se fixeaza cu holsuruburi, in pardoseala si in tavan. In functie de marime se traseaza linia de taiere, se taie cu cuterul si se rupe miezul placii. Apoi se fixeaza izolatorul termic, vata minerala, intre placile de gips si se trece la fixarea placii de gips prin prinderea ei in holsuruburi.
Despre masina de spalat…
Pentru a-si curata hainele, oamenii loveau hainele de pietre, le frecau cu nisip si le spalau la rau. Primele dovezi ale sapunului s-au gasit mult mai tarziu la Roma, la muntele Sapo. Prima masina de spalat a aparut in 1797, constand intr-o placa cu denivelari. Prima masina de spalat electrica, inventata de Alva J. Fisher a fost fabricata in 1908 de Hurley Machine Company din Chicago. In 1951 au inceput sa fie produse in Europa primele masini automatice de spalat, iar in 1978 s-a lansat prima gama de masini controlate de microcipuri.
Furtunul de alimentare cu apa. In timp, furtunul cu care a fost initial dotata masina de spalat se deterioreaza - va plesni si va avea scurgeri de apa. Este bine sa verificati din cand in cand futunul, pentru a vedea daca exista semne de slabire in unele locuri precum o mica “basica” din cauciuc -care probabil ca in viitor, acela va fi locul in care se va rupe. In cazul in care furtunul se rupe, prin el pot iesi mari cantitati de apa. Majoritatea fabricantilor de masini de spalat recomanda inlocuirea furtunelor de alimentare cu apa o data la 5 ani. Este bine sa montati un robinet inaintea furtunului, acesta sa fie inchis pe perioada de “repaos” a masinii, evitandu-se presiunea constanta a apei asupra furtunului.
Protectie anticalcar. Pe langa tratamentele chimice, folosite ca adaos la detergent (substantele anti-calcar) se pot folosi filtre magnetice anti-calcar concepute pentru masini de spalat vase, montandu-se pe furtunul de alimentare cu apa rece. De asemenea, mai exista si sisteme electronice care produc un camp magnetic variabil de inalta frecventa, impiedicand depunerea calcarului.
Pozitionare. Deoarece masina de spalat este foarte grea, daca nu este asezata perfect pe orizontala, va avea vibratii foarte mari in timpul programului de stoarcere, lucru care nu este bun pentru masina. Cel mai bine este sa folositi dispozitivele de la picoarele aparatului si sa le reglati la inaltimea corespunzatoare. De asemenea, asezati masina de spalat cat mai aproape de podea; cu cat este mai aproape de pamant, cu atat va avea mai putine vibratii.
Curatarea. Masina de spalat poate fi stearsa cu o carpa imbibata intr-un amestec de detergent si apa, in cazul in care suprafata este de otel vopsit.
Inlaturarea scamelor. In majoritatea masinilor de spalat se aduna scame sau alte obiecte uitate in haine; pentru a preveni functionarea proasta a aparatului, este bine sa scoateti si sa curatati din cand in cand filtrul de evacuare.
In scopul economisirii apei, inventatorii britanici au creat o masina de spalat rufe care foloseste doar o ceasca de apa pentru o incarcatura, lasand hainele aproape uscate, masina ce va fi comercializata incepand cu anul viitor.
Demolare perete
Atunci cand ai nevoie de mai mult spatiu in casa sau cand crezi ca locuinta ta ar arata mai bine dupa disparitia unui perete, inseamna ca a venit timpul sa te apuci de treaba.
Eu am avut aceasta problema cu o debara care a fost construita chiar in mijlocul apartamentului. Cei 2 peretii care imi stateau in cale erau din BCA iar pe exterior erau placati cu faianta, dimensiunile fiind de aproximativ 1.40 x 2.30 m fiecare perete.
Am avut nevoie de:
* Ciocan rotopercutor
* Ciocan
* Ochelari de protectie
* Masca impotriva prafului
* Multi, multi saci
Inainte de toate insa, pentru a darama un perete trebuie sa avem grija de mai multe aspecte foarte importante.
1. Autorizatii - exista mereu riscul ca cineva sa te reclame si dupa ce muncesti sa demolezi un perete sa ai surpriza ca inspectorii de la primarie, chemati de vreun vecin, sa te amendeze si sa te oblige sa il construiesti inapoi. Asa ca cel mai bine este sa respecti legea. Gasesti aici un intreg articol legat de autorizatiile si avizele de care ai nevoie.
2. Trebuie sa stii cu ce material ai de a face. Peretele cu care am lucrat eu era din BCA, iar faianta de pe exterior era prinsa cu un strat de ciment, gros de 2 cm, strat care il facea foarte rezistent la lovituri. Din acest motiv am avut nevoie de un ciocan rotopercutor. Pentru pereti mai subtiri ajunge si un ciocan mai mare.
3. Peretii de rezistenta nu se darama. Acestia sunt importanti pentru integritatea cladirii si rezistenta ei la cutremure asa ca e spre binele tau ca propietar sa iti pastrezi toti peretii de rezistenta la locul lor. In plus, acesti pereti sunt de regula foarte rezistenti (dupa cum le spune si denumirea) iar volumul de munca necesar pentru a demola bucati foarte mici este urias. Poti sa iti dai seama daca un perete este din rezistenta sau nu din planul cadastral al imobilului sau pur si simplu ciocanind in peretele respectiv.
Dupa ce te-ai asigurat ca ai toate aprobarile, dupa ce ai anuntat vecinii si te-ai convins ca peretele se poate darama, urmeaza sa te apuci de treaba.
Tentatia mea atunci cand am facut aceasta operatiune pentru prima data a fost sa iau cel mai mare ciocan pe care il pot gasi si sa lovesc peretele cu forta, incepand din mijloc si pana cade. Nu a functionat! Pentru a reusi in acest mod as fi avut nevoie de multa forta si de un perete subred, iar eu nu aveam nici pe una nici pe cealalta.
Desi peretele era din BCA, un material destul de putin rezistent la socuri, stratul de ciment care sustinea faianta nu a fost deloc impresionat de loviturile noastre de cican.
Asa ca a trebuit sa lucrez un pic mai intelilgent. Am inceput de sa „decupez” bucati mai mici de perete una cate una, incepand din locul unde peretele era mai subtire (in niciun caz din mijloc!). Faceam un contur in jurul lor cu ciocanul rotopercutor si apoi le dadeam deoparte cu grija.
Am trecut mai jos lucrurile pe care le-am invatat din aceasta experienta, in speranta ca le vor folosi si altora:
* Zgomot - demolarea presupune multa galagie. De aceea este recomandat sa discuti cu vecinii inainte, mai ales cu cei care stii ca tin foarte mult la linistea lor. In functie de zona in care se afla imobilul, uneori este mai bine ca lucrarea sa aiba loc in timpul zilelor lucratoare, cand sunt mai putini oameni acasa.
* Instaltii eletrice - prin pereti trec cabluri electrice si e nevoie de atentie pentru a evita accidentele. Am facut o scanteie uriasa si am ars toate sigurantele atunci cand am trecut cu bormasina prin firele de la o priza care nu se vedeau.
* Instalatii de apa, canal - tevile se pot sparge si provoca multe batai de cap
* Faianta se face tandari si sar cioburi periculoase. Se loveste peretele in partea unde nu este faianta sau se da jos faianta inainte de a sparge peretele. Chiar si asa vor fi unele cioburi care sar si pot strica obiectele din incapere, asa ca e bine ca obiectele sa fie pe cat posibil ferite sau mutate.
* Peretii sunt grei - Unele materiale par usoare atunci cand ciocanesti in ele sau cand le spargi, dar cand vine vorba sa le muti descoperi ca o placa destul de mica poate cantari mult. Din acest motiv este nevoie de cel putin doua persoane pentru demolare si de multa atentie pentru a evita accidentele.
* Praful - Cred ca este cea mai suparatoare parte a lucrarilor de demolare. Iti intra in ochi, in nas si se depune peste tot in incapere si mai ales pe cei care lucreaza. Se folosesc ochelari si masca de protectie si se acopera toate obiectele din camera cat mai bine.
Molozul care rezulta din lucrare este si el o problema. Pentru a scapa de el trebuie contactata o firma de salubritate care va prelua sacii contra unei taxe.
Mai exista si liberi profesionisti care te pot ajuta sa scapi de gunoaie ceva mai ieftin decat firmele specializate, dar uneori activitatea lor este la limita legii, deoare unii dintre ei mai arunca gunoiele in locuri publice pentru a nu plati taxele percepute de groapa de gunoi, expunandu-se unor amenzi destul de mari.
Pe total insa am fost multumit de lucrarea facuta. Am muncit doua persoane timp de aproximativ 5 ore, am inghitit o tona de praf si nu am mai auzit bine cam doua zile.
La sfarsit insa rezultatul a meritat si daca ar fi sa ma apuc din nou de ceva asemanator, nu as ezita.
Eu am avut aceasta problema cu o debara care a fost construita chiar in mijlocul apartamentului. Cei 2 peretii care imi stateau in cale erau din BCA iar pe exterior erau placati cu faianta, dimensiunile fiind de aproximativ 1.40 x 2.30 m fiecare perete.
Am avut nevoie de:
* Ciocan rotopercutor
* Ciocan
* Ochelari de protectie
* Masca impotriva prafului
* Multi, multi saci
Inainte de toate insa, pentru a darama un perete trebuie sa avem grija de mai multe aspecte foarte importante.
1. Autorizatii - exista mereu riscul ca cineva sa te reclame si dupa ce muncesti sa demolezi un perete sa ai surpriza ca inspectorii de la primarie, chemati de vreun vecin, sa te amendeze si sa te oblige sa il construiesti inapoi. Asa ca cel mai bine este sa respecti legea. Gasesti aici un intreg articol legat de autorizatiile si avizele de care ai nevoie.
2. Trebuie sa stii cu ce material ai de a face. Peretele cu care am lucrat eu era din BCA, iar faianta de pe exterior era prinsa cu un strat de ciment, gros de 2 cm, strat care il facea foarte rezistent la lovituri. Din acest motiv am avut nevoie de un ciocan rotopercutor. Pentru pereti mai subtiri ajunge si un ciocan mai mare.
3. Peretii de rezistenta nu se darama. Acestia sunt importanti pentru integritatea cladirii si rezistenta ei la cutremure asa ca e spre binele tau ca propietar sa iti pastrezi toti peretii de rezistenta la locul lor. In plus, acesti pereti sunt de regula foarte rezistenti (dupa cum le spune si denumirea) iar volumul de munca necesar pentru a demola bucati foarte mici este urias. Poti sa iti dai seama daca un perete este din rezistenta sau nu din planul cadastral al imobilului sau pur si simplu ciocanind in peretele respectiv.
Dupa ce te-ai asigurat ca ai toate aprobarile, dupa ce ai anuntat vecinii si te-ai convins ca peretele se poate darama, urmeaza sa te apuci de treaba.
Tentatia mea atunci cand am facut aceasta operatiune pentru prima data a fost sa iau cel mai mare ciocan pe care il pot gasi si sa lovesc peretele cu forta, incepand din mijloc si pana cade. Nu a functionat! Pentru a reusi in acest mod as fi avut nevoie de multa forta si de un perete subred, iar eu nu aveam nici pe una nici pe cealalta.
Desi peretele era din BCA, un material destul de putin rezistent la socuri, stratul de ciment care sustinea faianta nu a fost deloc impresionat de loviturile noastre de cican.
Asa ca a trebuit sa lucrez un pic mai intelilgent. Am inceput de sa „decupez” bucati mai mici de perete una cate una, incepand din locul unde peretele era mai subtire (in niciun caz din mijloc!). Faceam un contur in jurul lor cu ciocanul rotopercutor si apoi le dadeam deoparte cu grija.
Am trecut mai jos lucrurile pe care le-am invatat din aceasta experienta, in speranta ca le vor folosi si altora:
* Zgomot - demolarea presupune multa galagie. De aceea este recomandat sa discuti cu vecinii inainte, mai ales cu cei care stii ca tin foarte mult la linistea lor. In functie de zona in care se afla imobilul, uneori este mai bine ca lucrarea sa aiba loc in timpul zilelor lucratoare, cand sunt mai putini oameni acasa.
* Instaltii eletrice - prin pereti trec cabluri electrice si e nevoie de atentie pentru a evita accidentele. Am facut o scanteie uriasa si am ars toate sigurantele atunci cand am trecut cu bormasina prin firele de la o priza care nu se vedeau.
* Instalatii de apa, canal - tevile se pot sparge si provoca multe batai de cap
* Faianta se face tandari si sar cioburi periculoase. Se loveste peretele in partea unde nu este faianta sau se da jos faianta inainte de a sparge peretele. Chiar si asa vor fi unele cioburi care sar si pot strica obiectele din incapere, asa ca e bine ca obiectele sa fie pe cat posibil ferite sau mutate.
* Peretii sunt grei - Unele materiale par usoare atunci cand ciocanesti in ele sau cand le spargi, dar cand vine vorba sa le muti descoperi ca o placa destul de mica poate cantari mult. Din acest motiv este nevoie de cel putin doua persoane pentru demolare si de multa atentie pentru a evita accidentele.
* Praful - Cred ca este cea mai suparatoare parte a lucrarilor de demolare. Iti intra in ochi, in nas si se depune peste tot in incapere si mai ales pe cei care lucreaza. Se folosesc ochelari si masca de protectie si se acopera toate obiectele din camera cat mai bine.
Molozul care rezulta din lucrare este si el o problema. Pentru a scapa de el trebuie contactata o firma de salubritate care va prelua sacii contra unei taxe.
Mai exista si liberi profesionisti care te pot ajuta sa scapi de gunoaie ceva mai ieftin decat firmele specializate, dar uneori activitatea lor este la limita legii, deoare unii dintre ei mai arunca gunoiele in locuri publice pentru a nu plati taxele percepute de groapa de gunoi, expunandu-se unor amenzi destul de mari.
Pe total insa am fost multumit de lucrarea facuta. Am muncit doua persoane timp de aproximativ 5 ore, am inghitit o tona de praf si nu am mai auzit bine cam doua zile.
La sfarsit insa rezultatul a meritat si daca ar fi sa ma apuc din nou de ceva asemanator, nu as ezita.
Cum sa agati tablouri pe perete
Unde agatam tabloul pe perete? In general, tablourile se monteaza astfel incat centrul acestuia sa fie la 1.70 m de la pardoseala. Este de preferat ca atunci cand privesti un tablou sa nu cobori sau ridici fortat privirea. ( nu trebuie sa intinzi gatul ca sa privesti o pictura.)
Trebuie luat ca reper tavanul ca sa asezam corect tabloul, departandu-ne la o anumita distanta de el, astfel incat sa putem determina din privire daca este sau nu drept. Este indicat sa folosestim mai degraba doua carlige in loc de unul, pentru a-i impiedica balansul.
In general trebuie sa evitam sa agatam un tablou minuscul intr-un spatiu generos. In dormitor, merg foarte bine culorile pastel, pentru camera de zi sunt indicate culori inchise, mai ales daca este vorba de lucrari valoroase. Imagini grafice sau fotografii sunt recomandate pentru peretii holului. Daca ai scara interioara, un tablou supradimensionat va avea un bun impact.
In vederea realizarii unui ansamblu de tablouri ar trebui sa asezam lucrarea cea mai mare ca dimensiune in centru. Celelalte vin in jurul ei, preferabil in perechi. Simetria este esentiala. Pentru seturi de desene grafice, folositi acelasi tip de rama.
Lumina ne permite sa ne dam seama de culori si de profunzimea imaginilor. Daca nu poti sa luminezi tablourile de sus, cum se intampla in galeriile de arta, foloseste o lampa pe un birou alaturat, careia sa-i intorci becul spre tablouri. Lumina trebuie sa cada dintr-o parte, nu de sub tablouri, pentru a nu crea umbre.
Tablourile pot fi curatate de praf cu o pana mare sau cu o o veche perie de barbierit. Pentru a le reda stralucirea, opteaza pentru alcool menajer.
Solutie practica de desfundat tevile
-a infundat conducta principala de la scurgere.
Primul care are probleme intr-o astfel de situatie este locatarul de la parter, de pe coloana respectiva. Lichidul se aduna in teava infundata pana cand incepe sa iasa prin scurgerea de la chiuveta. Insa ceea ce ajunge in chiuveta nu este doar apa, deoarece mai cuprinde si toate deseurile de la vecinii de deasupra. Daca problema nu se rezolva iar locatarul de la parter decide sa isi acopere scurgerea, problema se transfera la vecinul de la etajul 1, si tot asa pana cineva ia masuri.
O astfel de situatie poate aparea numai in urma unui blocaj de pe conducta principala, problema care tine de toti vecinii de pe acea coloana, insa este resimtita mai puternic numai de cei de la etajele inferioare, care se vad nevoiti sa suporte un miros dezgustator pana la rezolvarea situatiei. Rezolvare care va dura destul de mult timp, deoarece reparatiile la conductele comune pentru mai multi locatari, revin administratiei. Deci trebuie semnalata problema, sa se ia decizia efectuarii de reparatii, ulterioar administratorul sa aduca un instalator pe care sa il si plateasca.
Asadar, cei care au ghinionul sa treaca printr-o astfel de situatie au doua posibilitati: asteapta sa rezolve administratia sau iau problema in mana si o rezolva singuri.
Ce trebuie facut
Un instalator va incerca mai intai cu un sarpe de otel. Este o tija ceva mai groasa si flexibila, care este introdusa pe teava si rotita de capatul ramas afara. Varful ascutit reuseste de cele mai multe ori sa desfunde tevile, singura conditie fiind sa ajunga pana acolo. Daca „sarpele” nu ajunge - ceea ce se intampla atunci cand locul unde s-a produs blocajul este undeva la subsolul blocului - se poate apela la o solutie simpla si ingenioasa.
Mai intai trebuie gasit locul cu problema. Acest lucru se face ciocanind in tevi, zonele unde teava este plina cu lichid vor suna mai infundat decat zonele goale. Dupa ce este descoperit locul unde este problema, se face o gaura mica in teava folosind un burghiu. Prin acea gaura se introduce o tija cu care se desfunda, dupa care se astupa inapoi gaura.
Este o solutie practica, ieftina care necesita doar un pic de indemanare si disponibilitatea de a te murdari. Are insa avantajul de a nu mai necesita consultari si discutii interminabile cu vecinii si asociatia de locatari.
Bineinteles ca cel mai bine ar fi ca toate blocurile sa aiba instalatii de scurgere noi si tevi de calitate care sa nu se infunde usor. Si ar mai fi frumos daca locatarii din bloc ar fi atenti la ce arunca in canalizare, deoarece gunoaiele de dimensiuni mari sau substantele vascoase pecum uleiul sau grasimile pot crea astfel de blocaje.
Insa pana vom ajunge sa locuim cu totii in blocuri cu instalatii noi si locatari civilizati este foarte util sa stim sa facem o mica improvizatie in caz de nevoie.
Primul care are probleme intr-o astfel de situatie este locatarul de la parter, de pe coloana respectiva. Lichidul se aduna in teava infundata pana cand incepe sa iasa prin scurgerea de la chiuveta. Insa ceea ce ajunge in chiuveta nu este doar apa, deoarece mai cuprinde si toate deseurile de la vecinii de deasupra. Daca problema nu se rezolva iar locatarul de la parter decide sa isi acopere scurgerea, problema se transfera la vecinul de la etajul 1, si tot asa pana cineva ia masuri.
O astfel de situatie poate aparea numai in urma unui blocaj de pe conducta principala, problema care tine de toti vecinii de pe acea coloana, insa este resimtita mai puternic numai de cei de la etajele inferioare, care se vad nevoiti sa suporte un miros dezgustator pana la rezolvarea situatiei. Rezolvare care va dura destul de mult timp, deoarece reparatiile la conductele comune pentru mai multi locatari, revin administratiei. Deci trebuie semnalata problema, sa se ia decizia efectuarii de reparatii, ulterioar administratorul sa aduca un instalator pe care sa il si plateasca.
Asadar, cei care au ghinionul sa treaca printr-o astfel de situatie au doua posibilitati: asteapta sa rezolve administratia sau iau problema in mana si o rezolva singuri.
Ce trebuie facut
Un instalator va incerca mai intai cu un sarpe de otel. Este o tija ceva mai groasa si flexibila, care este introdusa pe teava si rotita de capatul ramas afara. Varful ascutit reuseste de cele mai multe ori sa desfunde tevile, singura conditie fiind sa ajunga pana acolo. Daca „sarpele” nu ajunge - ceea ce se intampla atunci cand locul unde s-a produs blocajul este undeva la subsolul blocului - se poate apela la o solutie simpla si ingenioasa.
Mai intai trebuie gasit locul cu problema. Acest lucru se face ciocanind in tevi, zonele unde teava este plina cu lichid vor suna mai infundat decat zonele goale. Dupa ce este descoperit locul unde este problema, se face o gaura mica in teava folosind un burghiu. Prin acea gaura se introduce o tija cu care se desfunda, dupa care se astupa inapoi gaura.
Este o solutie practica, ieftina care necesita doar un pic de indemanare si disponibilitatea de a te murdari. Are insa avantajul de a nu mai necesita consultari si discutii interminabile cu vecinii si asociatia de locatari.
Bineinteles ca cel mai bine ar fi ca toate blocurile sa aiba instalatii de scurgere noi si tevi de calitate care sa nu se infunde usor. Si ar mai fi frumos daca locatarii din bloc ar fi atenti la ce arunca in canalizare, deoarece gunoaiele de dimensiuni mari sau substantele vascoase pecum uleiul sau grasimile pot crea astfel de blocaje.
Insa pana vom ajunge sa locuim cu totii in blocuri cu instalatii noi si locatari civilizati este foarte util sa stim sa facem o mica improvizatie in caz de nevoie.
Tabloul electric
Un rol esential in orice instalatie electrica il are tabloul electric. Situat de regula aproape de intrarea in locuinta, langa contorul electric, acest aparat protejeaza circuitul electric prin intermediul sigurantelor sau intrerupatoarelor pe care le contine. In cazul in care se produce un scurt-circuit in retea, se intrerupe automat furnizarea energiei electrice de la tablou, astfel incat ceilalti consumatori din imobil sa fie protejati de fluctuatiile de curent electric.
Exista doua tipuri de tablouri, unele mai noi cu intrerupatoare automate si altele de tip vechi cu sigurante electrice fuzibile.
Intrerupatoarele automate care se pot monta intr-un tablou electric pot fi: intreruptoare automate monopolare, intrerupatoare automate bipolare, intrerupatoare automate tripolare, intrerupatoare automate diferentiale, intreupatoare automate cu declanșator de tensiune minimă si altele. De asemenea, intr-un tablou electric, se pot monta sonerii, intreruptoare de scara, intreruptoare cu temporizare, contoare si alte module.
Tablourile mai vechi, functioneaza pe baza unor sigurante, care sunt gandite in asa fel incat sa se arda mai repede decat orice alt consumator din casa, in cazul unui scurt-circuit, iar apoi sa fie inlocuite.
Exista persoane care fac improvizatii folosind bucati de sarma sau alti conductori electrici, pentru a nu mai cumpara o siguranta noua, insa aceasta este o idee neinspirata. Acea siguranta in valoare de 2.5 RON are rolul de a proteja aparatura electrica din casa (televizor, frigider, masina de spalat etc.) de variatiile de tensiune care pot aparea. Este mult mai avantajos sa se arda o siguranta ieftina care poate fi usor inlocuita, decat un frigider sau un televizor. In cazul tablourilor electrice mai noi nici macar nu trebuie schimbata siguranta, fiind suficienta apasarea unui buton pentru a remedia pana de curent provocata de un scurt-circuit
Foarte important: Un tablou electric vechi, care face scantei cand se umbla la el, reprezinta un pericol pentru toate persoanele din imobil. Schimbarea cu unul nou costa intre 100 si 500 RON, pentru un tablou electric simplu de apartament cu 2 sau 4 intrerupatoare, insa aduce avantajul de a-ti sti aparatura electrica din imobil protejata de fluctuatiile de tensiune.
Operatia de schimbare a tabloului nu este foarte dificila, dar se recomanda sa fie facuta de un electrician autorizat, deoarece lucrul cu curent electric este periculos.
Atentie: In cazul in care te-ai hotarat sa schimbi singur sau sa repari un tablou electric trebuie avut grija sa nu atingi niciun cablu electric inainte de a fi sigur ca nu este conectat la curent. Pentru asta se scoate siguranta apartamentului de la tabloul de pe scara si se verifica fiecare cablu electric in parte cu un creion de tensiune (mai este cunoscut ca lampa de control / creion de faza )
Cum montam peretii de gips carton
Materiale necesare:
1. Placi de gips carton 2. Glet pentru finisare 3. Profile metalice 4. Suruburi autoforante pentru gips carton 5. Vata minerala de sticla 6. Banda adeziva din fibra de sticla.
Unelte necesare:
1. Nivela cu bula de aer 2. Surubelnita sau masina de gaurit electrica 3. Ruleta 4. Drisca si spaclu 5. Banda abraziva 6. Foarfeca de taiat tabla
Beneficiile folosirii peretilor din placi de gips carton:
- montare rapida, costuri scazute, efi cienta izolatiei termice si fonice.
- usor de folosit in realizarea de pereti despartitori si pentru dublarea peretilor la interior.
Izolare fonica
Placile de gips carton si vata minerala dintre cele doua fete, formeaza un spatiu care in termeni de specialitate este denumit “masa-resort-masa”, eficient in special pentru izolarea fonica.
Izolare fonica
Izolare termica
Grosimea stratului de vata minerala folosita, determina eficienta izolatiei termice. Este important sa alegeti un model de vata minerala care are o fata acoperita de o folie antivapori. Asezati aceasta parte spre interiorul camerei, spre fata cea mai calda. Rolul acestei folii este sa formeze o bariera pentru vaporii de apa existenti in aer astfel incat acestia sa patrunda in materialul izolator si nici in perete. Acest lucru este important deoarece materialul izolator umed devine conductor si nu mai are aceeasi eficienta.
Izolare termica
Montarea placilor de gips carton
1. Fixarea cadrului metalic
Fixati profi lele metalice pe laturile peretelui care doriti sa il dublati cu rigips.
2. Trasarea verticalelor
Insemnati in partea de jos a cadrului, la fiecare 60 cm, locul in care se vor fixa profilele verticale. Placa de gips carton, avand 120 cm latime, va avea astfel sine verticale la imbinarea dintre doua placi si pe mijlocul fiecareia.
3. Taierea profilelor verticale
Masurati distanta dintre profilul montat pe podea si cel montat pe plafon. Taiati apoi profilele verticale la dimensiunea corecta. Folositi o foarfeca de taiat tabla.
4. Montarea profilelor verticale
Asezati profilele verticale in interiorul profilelor orizontale ale cadrului. Plasati-le in dreptul semnelor trasate anterior pe sina de pe podea si apoi, folosind o nivela cu bula de aer, corectati verticalitatea. Profilul se fixeaza in partea de jos si apoi in partea de sus.
5. Izolarea cu vata minerala de sticla
Taiati fasiile de vata minerala la dimensiunea exitenta intre doua profile metalice verticale. Nu uitati sa lasati la vedere firele instalatiei electrice sau sa trageti unele noi daca este necesar.
6. Montarea placilor de gips carton
Placile se vor fixa in profilele metalice. Observati ca placile de gips carton au semne in zona de mijloc pentru a le putea fixa in profilul vertical montat in dreptul mijlocului placii (60 cm). Nu uitati sa decupati locurile unde aveti prize sau intrerupatoare.
7. Rigidizarea imbinarilor
Folosind o banda adeziva din fibra de sticla, acoperiti imbinarile dintre doua placi. Presati bine cu degetele pentru a va asigura ca banda a aderat corect la suprafata placilor de gips carton.
8. Finisarea peretelui
Chituiti imbinarile placilor, folosind o drisca sau un spaclu. Dupa uscare, finisati cu o banda abraziva. La final montati plintele si cornisele.
Cum montam polistirenul pentru fatade
Materiale necesare:
1. Polistiren expandat 2. Adeziv si masa spaclu 3. Profile de colt 4. Plasa armare 5. Dibluri polistiren 6. Amorsa
Unelte necesare:
1. Bidinea 2. Ciocan 3. Bormasina 4. Drisca zimtata si spaclu 5. Cutter 6. Nivela cu bula de aer 7. Drisca cu burete
Necesitatea izolarii peretilor exteriori:
Scopul izolatiei termice este realizarea confortului termic prin minimizarea consumului de energie necesar pentru racire/incalzire.
Orice casa pierde energie prin elementele prezentate in schema alaturata de mai jos:
Izolare fonica
1. Acoperis 30%
2. Ziduri 16%
3. Podea 16%
4. Cai de aerisire 3%
5. Improspatarea aerului 20%
Pentru a avea succes in reducerea consumului de energie pentru incalzire sau racire, este esential ca zidurile exterioare sa corespunda unor standarde de izolatie termica.
Izolare fonica
Izolare termica
Izolarea prin exterior este extrem de eficienta, deoarece elimina pe cat posibil intreruperile de izolatie. De asemenea limiteaza transferurile termice intre interior si exterior si astfel contribuie la confortul locuintei, indeosebi iarna si vara.
O cladire cu o buna izolatie termica are un consum energetic mic si contribuie indirect la protejarea mediului, prin reducerea emisiunilor de gaze cu efect de sera.
Etape in montarea polistirenului
1. Pregatirea suprafetei
Peretele trebuie bine curatat de praf si apoi spalat cu jet de apa sub presiune. Lasati apoi sa se usuce perfect. Peretii foarte absorbanti (ex. BCA) trebuie tratati in prealabil cu grund pentru ca mortarul care fixeaza placile sa nu se usuce prea repede.
2. Aplicarea mortarului pe placi
Preparati intr-un recipient mortarul, respectand cantitatile pentru amestec. Aplicati mortarul in jurul placii sub forma unei benzi cu o latime de 3-4 cm. In centru, asezati cateva gramajoare cu un diamentru de prox. 8 cm. In urma presarii trebuie ca mortarul sa ocupe 40% din suprafata placii.
3. Pozitionarea placilor pe perete
Aplicati placile una langa alta incepand de la baza peretelui, de la un colt, mergand pana la partea superioara a peretelui mentinand o linie dreapta. Miscati placa aplicata pana ajunge sa se fixeze bine langa celelalte placi.
4. Fixarea placilor in dibluri
Placile de polistiren se fixeaza cu dibluri atunci cand peretii sunt denivelati iar placile nu pot adera perfect la suprafata acestora. Aveti grija sa nu iasa in afara placilor de polistiren capetele diblurilor. Se infig bine in perete folosind un ciocan. Dibluirea se face cu cel putin 6 dibluri pe mp.
5. Aplicarea mortarului de fixare
Dupa intarirea mortarului cu care s-au fixat placile trebuie aplicat stratul protector cu plasa de armare. Pentru aceasta se aplica un strat de mortar pe o suprafata de aproximativ 1 m in partea superioara a peretelui de care se va prinde plasa care mai apoi se va derula pana jos la soclu.
6. Prinderea plasei de armare
Plasa de armare se acopera cu un strat de mortar incepand din centrul plasei si apoi spre margini. Acest strat protector trebuie sa acopere plasa in intregime. Grosimea stratului trebuie sa fie de aproximativ 3-5 mm.
7. Montarea coltarelor cu plasa
Colturile cladirii fiind predispuse lovirii, trebuie sa montam coltare metalice pe o inaltime de 2 m de la sol. Astfel colturile cladirii vor fi protejate de actiunile mecanice.
8. Netezirea suprafetei
Suprafata stratului protector se poate netezi inainte sa se usuce. Folositi o drisca cu burete sau o bucata de polistiren. Indepartati astfel toate imperfectiunile ramase dupa aplicarea stratului protector. Dupa uscare suprafata este gata de aplicarea vopselei decorative.
1. Polistiren expandat 2. Adeziv si masa spaclu 3. Profile de colt 4. Plasa armare 5. Dibluri polistiren 6. Amorsa
Unelte necesare:
1. Bidinea 2. Ciocan 3. Bormasina 4. Drisca zimtata si spaclu 5. Cutter 6. Nivela cu bula de aer 7. Drisca cu burete
Necesitatea izolarii peretilor exteriori:
Scopul izolatiei termice este realizarea confortului termic prin minimizarea consumului de energie necesar pentru racire/incalzire.
Orice casa pierde energie prin elementele prezentate in schema alaturata de mai jos:
Izolare fonica
1. Acoperis 30%
2. Ziduri 16%
3. Podea 16%
4. Cai de aerisire 3%
5. Improspatarea aerului 20%
Pentru a avea succes in reducerea consumului de energie pentru incalzire sau racire, este esential ca zidurile exterioare sa corespunda unor standarde de izolatie termica.
Izolare fonica
Izolare termica
Izolarea prin exterior este extrem de eficienta, deoarece elimina pe cat posibil intreruperile de izolatie. De asemenea limiteaza transferurile termice intre interior si exterior si astfel contribuie la confortul locuintei, indeosebi iarna si vara.
O cladire cu o buna izolatie termica are un consum energetic mic si contribuie indirect la protejarea mediului, prin reducerea emisiunilor de gaze cu efect de sera.
Etape in montarea polistirenului
1. Pregatirea suprafetei
Peretele trebuie bine curatat de praf si apoi spalat cu jet de apa sub presiune. Lasati apoi sa se usuce perfect. Peretii foarte absorbanti (ex. BCA) trebuie tratati in prealabil cu grund pentru ca mortarul care fixeaza placile sa nu se usuce prea repede.
2. Aplicarea mortarului pe placi
Preparati intr-un recipient mortarul, respectand cantitatile pentru amestec. Aplicati mortarul in jurul placii sub forma unei benzi cu o latime de 3-4 cm. In centru, asezati cateva gramajoare cu un diamentru de prox. 8 cm. In urma presarii trebuie ca mortarul sa ocupe 40% din suprafata placii.
3. Pozitionarea placilor pe perete
Aplicati placile una langa alta incepand de la baza peretelui, de la un colt, mergand pana la partea superioara a peretelui mentinand o linie dreapta. Miscati placa aplicata pana ajunge sa se fixeze bine langa celelalte placi.
4. Fixarea placilor in dibluri
Placile de polistiren se fixeaza cu dibluri atunci cand peretii sunt denivelati iar placile nu pot adera perfect la suprafata acestora. Aveti grija sa nu iasa in afara placilor de polistiren capetele diblurilor. Se infig bine in perete folosind un ciocan. Dibluirea se face cu cel putin 6 dibluri pe mp.
5. Aplicarea mortarului de fixare
Dupa intarirea mortarului cu care s-au fixat placile trebuie aplicat stratul protector cu plasa de armare. Pentru aceasta se aplica un strat de mortar pe o suprafata de aproximativ 1 m in partea superioara a peretelui de care se va prinde plasa care mai apoi se va derula pana jos la soclu.
6. Prinderea plasei de armare
Plasa de armare se acopera cu un strat de mortar incepand din centrul plasei si apoi spre margini. Acest strat protector trebuie sa acopere plasa in intregime. Grosimea stratului trebuie sa fie de aproximativ 3-5 mm.
7. Montarea coltarelor cu plasa
Colturile cladirii fiind predispuse lovirii, trebuie sa montam coltare metalice pe o inaltime de 2 m de la sol. Astfel colturile cladirii vor fi protejate de actiunile mecanice.
8. Netezirea suprafetei
Suprafata stratului protector se poate netezi inainte sa se usuce. Folositi o drisca cu burete sau o bucata de polistiren. Indepartati astfel toate imperfectiunile ramase dupa aplicarea stratului protector. Dupa uscare suprafata este gata de aplicarea vopselei decorative.
Cum prevenim si inlaturam umiditatea
Sursele de umezeala:
Infiltrarea apei de ploaie:
- fatadele expuse la ploi puternice vor fi afectate de pete umede daca nu sunt protejate de un strat etans. Apa se poate infiltra printr-un horn defectuos, printr-o tigla spartam, printr-o fisura sau poate proveni de la un burlan degradat sau de la racorduri de canalizare uzate.
Infiltrari capilare:
- umiditatea provenita din sol poate urca in zidarie prin capilaritate, asemenea apei intr-un burete, putand afecta in primul rand fundatia. Infiltrarea capilara poate fi provocata de panza freatica, solul argilos, scurgerile de canalizare sau de acumularea apelor de ploaie la baza fundatiei.
Condensul:
- condensul este provocat de contactul dintre o suprafata rece (de obicei peretii prost izolati) si aerul supraincarcat cu abur. In mare parte, este provocat de insuficienta incalzire si ventilatie.
Prevenirea aparitiei umiditatii:
Prevenirea infiltrarii, stagnarii sau scurgerii apei:
- Construirea unor pante pentru directionarea apei;
- Montarea de socluri;
- Pozitionarea chiuvetelor si a cazilor la o distanta corecta de perete.
Etansare:
- Tevile de canalizare se pot etansa cu manson de spuma;
- Instalarea corecta a racordurilor si masticurilor de etansare la aparatele sanitare sau menajere (sa nu prezinte nici o discontinuitate);
- Protejarea imbinarilor dintre cada si pardoseala folosind mastic siliconic fungicid;
- Refacerea rapida a imbinarilor degradate dintre placile de pardoseala.
Limitarea condensului prin ventilatie, izolare si incalzire corespunzatoare:
- Montarea de grile de aerisire;
- Instalarea de sisteme mecanice de ventilatie;
- completarea cu guri de aerisire si suflante hidroreglabile;
- Izolare termica cat mai buna;
- Incalzirea corecta a spatiilor.
Cum verificam daca umiditatea este cauzata de condens:
Fixati pe perete cu ajutorul unei benzi adezive, o folie de aluminiu.
Daca dupa o zi pe fata exterioara a aparut umezeala, atunci
condensul provine din interior; daca nu, atunci inseamna ca
umezeala are o sursa exterioara.
Materiale necesare:
1. Hipoclorit 2. Grunt 3. Vopsea anti-mucegai
Unelte necesare:
1. Spaclu 2. Bidinea 3. Pensula 4. Manusi 5. Rola 6. Perie de sarma 7. Banda abraziva
Trarea unui perete interior
1. Indepartarea partilor distruse
Folositi un spaclu cu lama metalica pentru a indeparta partile deteriorate.
Razuiti apoi cu o perie de sarma pentru a indeparta bine toate resturile. Se poate finisa cu banda adeziva.
Petele de mucegai se spala cu solutie de hipoclorit pana dispar de tot. Dupa curatare se recomanda pulverizarea solutiei pentru o mai buna impregnare in zid.
2. Tratarea suprafetei
Aplicati pe intreaga suprafata a peretelui afectat un strat de grund folosind o rola, o bidinea sau o pensula pentru locurile dificile.
3. Finisare
Dupa uscarea suprafetei tratate, aceasta se finiseaza cu glet sau chit (recomandam ajutorul unui specialist pentru realizarea acestor finisaje).
4. Vopsirea
Aplicati doua straturi de vopsea cu proprietati anti-mucegai, aceasta avand si rolul de a preveni aparitia mucegaiului.
Ventilatia casei
Ventilatia statica
- Amplasati grile de aerisire in fiecare camera (intr-un apartament mic sau garsoniera)
- Ganditi-va la un plan de ventilatie
- Camerele de intrare sunt incaperile uscate: dormitoare, sufragerie, camere de zi
- Camerele de iesire sunt cele mai umede: baie, WC de serviciu, bucatarie.
Grilele de intrare se plaseaza in partile de sus ale ferestrelor, iar cele de iesire sunt situate in plafon, cu un debuseu in acoperis. Transferul de aer de la o camera la alta se realizeaza prin decuparea a minim 1,5 cm din partea inferioara a usii.
Ventilatia mecanica
- Extragerea aerului se face cu un ventilator electric. Astfel se creeaza o presiune mai scazuta in interiorul locuintei, usurand astfel patrunderea aerului prin grilele de aerisire ce se monteaza in camerele uscate.
- Trebuie sa se realizeze o reglare a debitului de aer dintre aeratoare (gurile de intrare) si gurile de extragere plasate in camerele umede (baie, bucatarie).
- Este important sa nu omiteti nici o incapere pentru montarea dispozitivelor de intrare sau iesire a aerului, astfel veti putea controla si regla mai usor debitele de intrare si de iesire.
- Intretinerea retelei ce realizeaza ventilatia se rezuma la o curatare de praf anuala.
Izolarea peretilor
Izolare pentru interior
- Panouri din polistiren expandat, spuma poliuretanica sau din fibre metalice.
Se aplica direct pe zid daca este curat si drept sau pe suporti fixati pe perete.
- Panouri compozite din polistiren, poliuretan sau vata minerala.
Se fixeaza pe zid cu mortar sau prinse in suruburi pe suporti.
materiale.gif materiale.gif
Vata de sticla cu folie de aluminiu Polistiren extrudat
Izolare pentru exterior
- Invelisul exterior este format din: strat izolator si imbracaminte exterioara de protectie.
- aplicati stratul izolator continuu, fara a lasa spatii goale.
- folositi plase de armare inainte de a aplica stratul exterior de protectie.
Infiltrarea apei de ploaie:
- fatadele expuse la ploi puternice vor fi afectate de pete umede daca nu sunt protejate de un strat etans. Apa se poate infiltra printr-un horn defectuos, printr-o tigla spartam, printr-o fisura sau poate proveni de la un burlan degradat sau de la racorduri de canalizare uzate.
Infiltrari capilare:
- umiditatea provenita din sol poate urca in zidarie prin capilaritate, asemenea apei intr-un burete, putand afecta in primul rand fundatia. Infiltrarea capilara poate fi provocata de panza freatica, solul argilos, scurgerile de canalizare sau de acumularea apelor de ploaie la baza fundatiei.
Condensul:
- condensul este provocat de contactul dintre o suprafata rece (de obicei peretii prost izolati) si aerul supraincarcat cu abur. In mare parte, este provocat de insuficienta incalzire si ventilatie.
Prevenirea aparitiei umiditatii:
Prevenirea infiltrarii, stagnarii sau scurgerii apei:
- Construirea unor pante pentru directionarea apei;
- Montarea de socluri;
- Pozitionarea chiuvetelor si a cazilor la o distanta corecta de perete.
Etansare:
- Tevile de canalizare se pot etansa cu manson de spuma;
- Instalarea corecta a racordurilor si masticurilor de etansare la aparatele sanitare sau menajere (sa nu prezinte nici o discontinuitate);
- Protejarea imbinarilor dintre cada si pardoseala folosind mastic siliconic fungicid;
- Refacerea rapida a imbinarilor degradate dintre placile de pardoseala.
Limitarea condensului prin ventilatie, izolare si incalzire corespunzatoare:
- Montarea de grile de aerisire;
- Instalarea de sisteme mecanice de ventilatie;
- completarea cu guri de aerisire si suflante hidroreglabile;
- Izolare termica cat mai buna;
- Incalzirea corecta a spatiilor.
Cum verificam daca umiditatea este cauzata de condens:
Fixati pe perete cu ajutorul unei benzi adezive, o folie de aluminiu.
Daca dupa o zi pe fata exterioara a aparut umezeala, atunci
condensul provine din interior; daca nu, atunci inseamna ca
umezeala are o sursa exterioara.
Materiale necesare:
1. Hipoclorit 2. Grunt 3. Vopsea anti-mucegai
Unelte necesare:
1. Spaclu 2. Bidinea 3. Pensula 4. Manusi 5. Rola 6. Perie de sarma 7. Banda abraziva
Trarea unui perete interior
1. Indepartarea partilor distruse
Folositi un spaclu cu lama metalica pentru a indeparta partile deteriorate.
Razuiti apoi cu o perie de sarma pentru a indeparta bine toate resturile. Se poate finisa cu banda adeziva.
Petele de mucegai se spala cu solutie de hipoclorit pana dispar de tot. Dupa curatare se recomanda pulverizarea solutiei pentru o mai buna impregnare in zid.
2. Tratarea suprafetei
Aplicati pe intreaga suprafata a peretelui afectat un strat de grund folosind o rola, o bidinea sau o pensula pentru locurile dificile.
3. Finisare
Dupa uscarea suprafetei tratate, aceasta se finiseaza cu glet sau chit (recomandam ajutorul unui specialist pentru realizarea acestor finisaje).
4. Vopsirea
Aplicati doua straturi de vopsea cu proprietati anti-mucegai, aceasta avand si rolul de a preveni aparitia mucegaiului.
Ventilatia casei
Ventilatia statica
- Amplasati grile de aerisire in fiecare camera (intr-un apartament mic sau garsoniera)
- Ganditi-va la un plan de ventilatie
- Camerele de intrare sunt incaperile uscate: dormitoare, sufragerie, camere de zi
- Camerele de iesire sunt cele mai umede: baie, WC de serviciu, bucatarie.
Grilele de intrare se plaseaza in partile de sus ale ferestrelor, iar cele de iesire sunt situate in plafon, cu un debuseu in acoperis. Transferul de aer de la o camera la alta se realizeaza prin decuparea a minim 1,5 cm din partea inferioara a usii.
Ventilatia mecanica
- Extragerea aerului se face cu un ventilator electric. Astfel se creeaza o presiune mai scazuta in interiorul locuintei, usurand astfel patrunderea aerului prin grilele de aerisire ce se monteaza in camerele uscate.
- Trebuie sa se realizeze o reglare a debitului de aer dintre aeratoare (gurile de intrare) si gurile de extragere plasate in camerele umede (baie, bucatarie).
- Este important sa nu omiteti nici o incapere pentru montarea dispozitivelor de intrare sau iesire a aerului, astfel veti putea controla si regla mai usor debitele de intrare si de iesire.
- Intretinerea retelei ce realizeaza ventilatia se rezuma la o curatare de praf anuala.
Izolarea peretilor
Izolare pentru interior
- Panouri din polistiren expandat, spuma poliuretanica sau din fibre metalice.
Se aplica direct pe zid daca este curat si drept sau pe suporti fixati pe perete.
- Panouri compozite din polistiren, poliuretan sau vata minerala.
Se fixeaza pe zid cu mortar sau prinse in suruburi pe suporti.
materiale.gif materiale.gif
Vata de sticla cu folie de aluminiu Polistiren extrudat
Izolare pentru exterior
- Invelisul exterior este format din: strat izolator si imbracaminte exterioara de protectie.
- aplicati stratul izolator continuu, fara a lasa spatii goale.
- folositi plase de armare inainte de a aplica stratul exterior de protectie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)